LUMEA – un eseu de Daniel Roxin

Te-ai născut mereu în mijlocul spectacolului. Cortina se ridică pentru fiecare mască pe care o porți și coboară pentru fiecare mască pe care o înțelegi. Între două roluri, adevărul din tine meditează asupra minciunii care îți dă lecții de viață.

Nu știi la a câta stagiune te afli. Totuși, va trebui să joci din nou? Lumea te-a așteptat cu înfrigurare deși aproape nimeni nu știe cine ești.

În palmele-ți brăzdate de liniile destinului vei găsi semne despre drumurile pe care le-ai făcut sau pe care le-ai mai putea face.

Urmele-ți de lut au despicat timpul; cu un picior în trecut și cu altul în viitor te-ai făcut prea des punte peste tot ce-a contat…

Închide astăzi ochii! Pleoapele vor coborî ca o cortină peste toate rolurile… Uită scenariul, ignoră regia… Atemporal, spiritul tău se va întoarce în punctul din care s-a născut întreaga geometrie a lumii…

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină