Lituanienii au realizat un ghid de supraviețuire a civilului în caz de INVAZIE RUSĂ. Oare au informații că li se pregătește ceva?

Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina în istoria recentă, odată cu anexarea Crimeei, nu va fi un episod pe care europenii îl vor uita prea repede. În special cetățenii din Europa de Est, care au avut de-a face în trecut cu armatele rusești pe propriul teritoriu.

În Lituania au fost distribuite 30.000 de exemplare dintr-un ghid de 75 de pagini prin care cetățenii sunt învățați cum să procedeze în caz că țara le este invadată de către armata rusă. Este vorba despre un manual de supraviețuire în situații critice, completat și cu informații legate de caracteristicile armamentului și echipamentelor armatei ruse. Apariția și distribuirea acestui manual sunt puse în legătură, conform Daily Mail, cu faptul că rușii au deplasat în Kaliningrad rachete (Iskander) purtătoare de focoase nucleare.

Între timp, de partea cealaltă, în cadrul NATO, s-a convenit trimiterea unor militari și a unor echipamente militare, destinate țărilor baltice. Începând cu februarie, germanii vor trimite în Lituania tancuri și 600 de militari.

Ghidurile recent distribuite îi învață pe lituanieni cum să întrebuințeze harta și busola, cum să evite hipotermia și chiar cum să se folosească de prezervative… pentru transportul apei și al proviziilor. Nu este o glumă, prezervativele sunt foarte utile în atare scopuri, în lipsa unor recipiente clasice.

Cetățenii sunt instruiți cum să spioneze trupele invadatoare, pentru a-și informa autoritățile, și se prezintă informații legate de piesele de artilerie, blindatele, minele și rachetele rusești. În ghid se specifică faptul că atunci când civilii își manifestă hotărârea de a rezista și de a încurca planurile agresorului, acesta va avea serioase probleme în a-și crea condițiile necesare invaziei militare a unui teritoriu străin.

În februarie, SUA își vor suplimenta prezența militară din Polonia, cu 1500-3000 de militari. Conform Daily Mail, în regiune vor fi efectuate exerciții militare la care vor lua parte și militari trimiși de către România, Bulgaria și țările baltice.

Comentariu: în cel mai rău caz, aceste acțiuni și mișcări de trupe vizibile în ambele tabere ar putea echivala cu o pregătire pentru confruntare, dar la fel de bine ar putea fi… simple manevre de intimidare și flexări ale mușchilor.

În ambele războaie mondiale din trecut, noi românii și a noastră oaste am fost prinși pe picior greșit la începerea ostilităților. Vina a aparținut, atunci, unei clase politice iresponsabile, preocupată doar de înavuțire. Pe seama înzestrării armatei se făceau afaceri necurate, care pe unii i-au transformat în milionari. Și armata tot neînzestrată a rămas!

Odată ce războiul a început (în 1916 și 1941), au pierit zeci de mii de ostași români, din pricina instrucției deficitare, a echipamentului necorespunzător și a armamentului învechit. În primul război mondial, militarii inamici purtau cizme și bocanci, în vreme ce unii dintr-ai noștri mai purtau încă opinci, ca pe vremea voievozilor. Adversarii aveau căști de oțel, românii purtau cușme de miel.

Nici contextul actual, un război nu ne-ar prinde prea bine pregătiți. Un conflict armat pe teritoriul național ar putea atrage atât un dezastru militar, cât și economic. Deși avem ostași cu experiență de război, veniți din teatrele de operațiuni din Răsărit, Armata Română este în acest moment subdimensionată, în raport cu necesitatea apărării unui teritoriu vast și a unei populații (încă) numeroase.

Ca tehnică de luptă, ne bazăm în mare parte pe armamentul moștenit de la fostul regim; arme românești și arme sovietice, în majoritate vechi, în dotarea forțelor terestre. Comparativ cu 1989, aviația de luptă se află la un nivel mai slab ca număr de avioane de vânătoare și ceva mai bine, ca avioane de transport.

MIG-urile 29, cele mai performante supersonice pe care le-a deținut România înainte de afacerea F-16, au fost retrase de ani de zile. MIG-urile 21 Lancer sunt pe cale de înlocuire cu avioanele F-16 aduse din Portugalia, dar acestea din urmă sunt insuficiente, prin numărul lor, pentru o țară de mărimea României. Marina militară? Avem fregate (ce ar mai trebui înarmate), dar submarinul (celebrul Delfin) nu funcționează, prin lipsa bateriilor. Ani de zile nu s-a investit mai nimic în Armată. Pregătirea militară a tinerelor generații? O știm cu toții!

În aceste  condiții, rămâne să nutrim două speranțe:

-că nu va avea loc niciun război (nici în România, nici în Europa), iar de va fi cazul, marile centre de forță își vor redefini sferele de influență și accesul la resursele planetare prin negocieri și concesii reciproce (fiindcă pentru controlul resurselor se dau războaiele, de când e lumea, nu pentru doctrine, orgolii naționale, ideologii);

-că în urma discuțiilor și negocierilor ce vor avea loc în spatele ușilor închise, în cazul în care raporturile se vor supratensiona, națiunea română nu va ieși prejudiciată iar România își va păstra integritatea teritorială și suveranitatea, nefiind sacrificată pe altarul păcii dintre cei mari.

Traducere, adaptare și comentariu: Tomi Tohaneanu

Sursă text și foto: Daily Mail

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină