Leul, moneda noastră națională, a împlinit 180 de ani

Anul acesta, România și-a serbat moneda națională: 180 de ani de la atestarea sa!

La data de 16 septembrie 1835, Leul devenea, oficial, monedă a românilor datorita domnului Țării Românești, Alexandru Ghica, care a instituit la acea dată, moneda (în valoare de 1 leu) ca unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale.

Totul a început în secolul al XVII-lea când Principatele dunărene „foloseau ca monedă, taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic ‚leu’. Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de ‚leu’, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat.” (istorie-pe-scurt.ro)

taleri olandezi – löwenthaler

Mai este de menţionat și faptul că moneda vecinilor din Bulgaria este „leva”, care în traducere înseamnă tot “leu”, având astfel aceeaşi origine ca cea a leului românesc. Se pare că tot de la löwenthaler, pronunțat daler, vine și denumirea monedei Statelor Unite ale Americii: dolar.

„La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională: leul, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. Un leu echivala cu un franc francez. Monedele de 5, 10 şi 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 şi 2 lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint. Până la înfiinţarea Monetăriei statului (1870), primele monede au fost bătute la Birmingham.” (BNR)

Banca Națională a României (BNR) s-a înființat în anul 1880 cu un capital inițial de 30 milioane lei, din care 10 milioane capital de stat, iar restul de 20 milioane capital privat cu precădere al familiei Brătianu.

BNR este a 13-a bancă centrală înființată în lume. Instituția a luat naștere înaintea băncii centrale a Japoniei, și chiar înaintea sistemului Rezervei Federale din SUA.

Leul a început să se impună ajungând să dețină o reală contravaloare în aur, până când această valoare a scăzut ca urmare a evacuării din 1916 a tezaurului României, la Moscova. Această mișcare politică a dus „la pierderea a peste 93 de tone aur în monede istorice, din care 2,4 tone în lingouri.” Pierderea a produs un dezechilibru major al operaţiunilor bancare, cu efecte pe termen lung asupra circulaţiei monetare. Cu toate acestea, leul a avut suficientă putere ca, “după un război mondial istovitor, să susţină integrarea Transilvaniei, a Basarabiei, a Banatului şi a Bucovinei de nord în economia a ceea ce devenea România Mare. Leul a fost unul dintre factorii cei mai importanţi de realizare a unirii economice şi financiare, începând chiar din momentul declarării Marii Uniri politice, în 1 decembrie 1918.” (ECONOMICA.net)

Prima bancnotă emisă de Banca Națională a României a fost cea de 1000 lei, care a circulat până în anul 1933. Până în anul 1948, instituția Băncii Naționale, a fost una privată, controlată de către acționarii săi, membrii ai partidului istoric PNL.

În 1947, se face reevaluarea (denominarea) leului cu un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi. Această acțiune este realizată de regimul bolșevic ocupant fără vreo avertizare prealabilă și fără posibilitatea de a schimba mai mult decât o suma fixă din moneda veche.

În 1952 se face o nouă reforma monetară, cu raportul de 1 leu nou = 20 lei vechi. Nici de data aceasta bolșevicii nu au dat vreun avertisment premergător, populația având de pierdut sume foarte mari.

BNR emite în 1966 monede și bancnote cu noua denumire a statului: Republica Socialistă România, acestea rămânând în circulație până după anul 1989.

La 1 iulie 2005, România a realizat o reformă monetară, schimbând leul anterior (ROL), cu un leu nou: RON, cu un raport de 1 RON = 10.000 ROL. De data aceasta reforma a fost anunțată.

reportaj de Mădălina Corina Diaconu

surse: BNR, istorie-pe-scurt.ro, ECONOMICA.net

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină