Legile PROSTIEI de Carlo Cipolla
„Legile fundamentale ale prostiei umane” („Leggi fondamentali della stupidità umana”, volum publicat inițial în 1976), explorează subiectul controversat al prostiei.
Oamenii proști sunt văzuți ca un grup, de departe mai puternic decât organizațiile majore precum Mafia și complexul industrial, care, fără reglementări, lideri sau manifest, reușește totuși să funcționeze cu mare efect și cu o coordonare incredibilă.
Acestea sunt cele cinci legi fundamentale ale prostiei menționate de Cipolla:
- Întotdeauna și inevitabil, toată lumea subestimează numărul de indivizi proști în circulație.
- Probabilitatea ca o anumită persoană (va) să fie proastă este independentă de orice altă caracteristică a acelei persoane.
- O persoană proastă este o persoană care provoacă pierderi unei alte persoane sau unui grup de persoane, în timp ce el însuși nu obține niciun câștig și chiar poate suferi pierderi.
- Oamenii neproști subestimează întotdeauna puterea dăunătoare a indivizilor proști. În special, oamenii neproști uită în mod constant că în orice moment și locuri și în orice circumstanțe, a avea de-a face și/sau a se asocia cu oameni proști se dovedește întotdeauna a fi o greșeală costisitoare.
- O persoană proastă este cel mai periculos tip de persoană.
Cipolla își rafinează și mai mult definiția „bandiților” și „oamenilor naivi” observând că membrii acestor grupuri pot fie să adauge, fie să diminueze bunăstarea generală, în funcție de câștigurile (sau pierderile) relative pe care le provoacă ei înșilor și societății.
Un bandit se poate îmbogăți mai mult sau mai puțin decât sărăcește societatea, iar un naiv se poate îmbogăți mai mult sau mai puțin decât se sărăcește și/sau își permite să fie sărăcit.
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Adauga un comentariu