LARRY WATTS: Războiul secret împotriva României

Articol preluat din săptămânalul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare). Istoricul și publicistul american LARRY L. WATTS nu este un nume necunoscut în România. Neinhibat de nicio prejudecată istorică sau vreun parti-pris politic, el a rescris istoria recentă a României de pe poziția istoricului profesionist care nu escamotează probele și nu deturnează sensul faptelor, așa cum fac mulți dintre așa-zișii istorici români. Cărțile lui au o franchețe exemplară și dezarmantă pentru toți cei care ne boicotează istoria și identitatea, fie ei români sau străini. (Miron Manega)

LARRY WATTS: Războiul secret împotriva României

Noi, americanii, nu am ştiut prea multe despre situaţia României, românii fiind nerecunoscuţi că naţionalitate şi religie în Imperiul austro-ungar. Ei i-au catalogat foarte urat pe români şi au făcut un apel la uciderea lor în masă. Ceea ce s-a şi întâmplat, în Transilvania, în 1849. Ca şi în Basarabia, în acea perioadă. Politica justificativă a Imperiului Ţarist, aceeaşi cu cea a Imperiului Habsburgic, apoi austro-ungar, a funcţionat şi în Statele Unite, unde băştinaşii, cuceriţi prin expansiune imperialistă, au fost etichetaţi ca inferiori, ca un pericol pentru toată lumea.

Războiul secret din interiorul Pactului de la Varşovia împotriva României are rădăcini mai adânci, românii constituind o insula de latinitate între cele trei imperii înconjurătoare – rus, habsburgic şi otoman şi urmaşele acestora. […].

Sovieticii, ca şi ruşii înainte, au avut o atitudine de total dispreţ faţă de români şi, în consecinţă, această abordare a fost înrădăcinată în sistemul de învăţământ. Au practicat un şovinism care justifică expansiunea lor în zona Moldovei, ei pretinzând despre români că sunt barbari, sălbatici, lipsiţi de orice competenţă şi nu merită nici un fel de drepturi. Noi, americanii, ne-am purtat la fel cu indienii. Şi la fel s-au comportat austro-ungarii şi, în special, partea ungară, unde a fost înrădăcinată aceeaşi concepţie. Nu ştiu dacă austriecii au redresat astăzi lucrurile, dar cred că da, conformându-se noilor condiţii europene.

România exclusă, până în 2007, la convorbirile UE cu Moldova

Dar, în Ungaria, nu au fost reevaluate lucrurile şi, din cauza această, şovinismul este, încă, foarte puternic, afectând chiar politica de stat. Acum, o dată introdus în învăţământ, devine o teorie acceptată, pe care este foarte dificil să o mai schimbi. În Ungaria de azi, în loc să aibă loc o reevaluare a sistemului de învăţământ, cum, de exemplu, s-a făcut în Germania prin procesul de denazificare, este răspândită fără ruşine politica şovină antiromânească, iar fenomenul se extinde şi în Franţa, pe posturile TV de stat, unde se vorbeşte într-un mod extremist care nu poate să fie acceptat, astăzi, într-o Europa liberală.

Şovinismul este împotriva spiritului Uniunii Europene, este scandalos şi pune un mare semn de întrebare asupra tuturor abordărilor politice ale ungurilor privitoare la România. De exemplu, până recent, reprezentatul UE în Moldova a fost un ungur. Dacă această persoană a fost născută şi crescută în Ungaria, ar fi fost foarte dificil pentru ea să rămână neafectată de aceeaşi baza de şovinism antiromânesc. Şi ce înseamnă asta pentru orice fel de abordare normală şi constructivă? Marile puteri trebuie să ajungă la un acord între ele. E clar că, în prezent, Germania şi Franţa sunt foarte interesate să aibă o relaţie bună cu Rusia. E normal, între puterile mari, chiar şi numai în interesul păcii. Dar de aici şi până la a exclude România, până în 2007, din convorbirile cu Moldova, cu care are graniţe comune şi a cărei populaţie e majoritar românească, şi, apoi, să se mai şi pretindă că România e deja reprezentată de un oficial al UE, originar din Ungaria, în aceste convorbiri, e o glumă proastă.

Șovinismul antiromânesc se învață în școlile din Ungaria

Autorităţile europene tac mâlc. Situaţia în sine este întoarsă împotriva României, ungurii spun că România e antimaghiară! Dar şovinismul antiromânesc e evident – poporul român rămânând un popor paria mulţi ani după căderea lui Ceauşescu – e un fenomen foarte nociv care trebuie combătut pe plan european. […].

Aceste idei le sunt inculcate prin şcoală. Şi Kossuth este prezentat, de exemplu, ca un erou democrat, dar nu se scrie în cărţile lor de istorie despre şovinismul lui. Kossuth care a aruncat asupra românilor anatema de a fi nişte ucigaşi care au luptat împotriva revoluţiei, cu Avram Iancu şi cu toţi ceilalţi. E foarte greu să înlături asemenea mentalităţi, căci e vorba de o mentalitate, nu de un complot, întrucât nu  oamenii creează această imagine, nu falsifică lucrurile intenţionat, ei chiar cred asta.[…].

Îmi imaginez cât de dificil ar fi pentru unguri să gândească despre Kossuth ca despre un criminal, căci el este o icoană pentru ei. Este un erou, şi pentru ei, şi pentru diaspora din Statele Unite, multe organizaţii primind numele lui, iar mentalităţile, repet, nu se schimbă uşor. Şovinismul trebuie eradicat din sistemul de învăţământ de oriunde. Asta nu este istorie, ci politică europeană. E o chestiune care trebuie abordată deschis. Adevărul este că ţările din Pactul de la Varşovia au conlucrat împotriva României, încă din anii ’60. Iar în anii ’70-’80, au continuat într-un mod foarte nociv, prin serviciile lor de informaţii, până în ’91 […].

După ’62, România a încetat să mai depindă de sovietici pe linie de aviaţie şi echipaje şi a construit sau cumpărat avioane şi a pregătit piloţi cu ajutorul englezilor şi al altor ţări occidentale. În 1971, Brejnev declara: „Ceauşescu a mers prea departe. El conduce lupta împotriva noastră şi reprezintă obstrucţia fundamentală în calea liniei noastre. (…) Tot în 1971, la Conferinţă de la Crimeea, Kadar acuză: „Ceauşescu ne‐a abandonat întotdeauna (…), a trădat poziţia comună“.

Toate aceste performanţe pozitive ale României au fost sistematic subminate de „prieteni”. Politica excepţională a României în Orientul Apropiat, de pildă. Ceauşescu a fost convins până în măduva oaselor că, de fapt, el poate să aducă o contribuţie importantă în problema această. Yossif Govrin a scris despre această politică pro-israeliană. El a cunoscut foarte clar situaţia din România, fiind director al Departamentului Europa de Est din Ministerul de Externe al Israelului din ’79 până în ’85, după care a fost ambasadorul Israelului în România până în ’89.

Larry Watts

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină