La Napoli se află un fascinant oraș subteran. Când și în ce scop a fost săpat labirintul din adâncuri?

Posted on 13 octombrie 2017 by Tomi Tohaneanu in Istorie, Știați că // 0 Comments

Napoli este capitala regiunii Campania din Italia și, totodată, este unul dintre cele mai mari și mai vechi orașe din zona mediteraneană. Primele urme de locuire din zona orașului Napoli datează din Epoca Bronzului. De atunci și până acum, acele locuri au fost locuite fără întrerupere.

Napoli a trecut prin asedii, războaie, revoluții, seisme și… erupții vulcanice. Fiecare dintre aceste evenimente și-a pus pecetea asupra așezării. Orașul este fascinant atât la suprafață, cât și în subsol, prin vasta sa rețea de tuneluri și catacombe, ce ajung la 40 de metri adâncime.

Napoli este o zonă cu o puternică activitate geotermală, determinată de prezența impozantă a Vezuviului. Nu prea departe se află și Campi Flegrei, un vast areal de activitate vulcanică. Distanța dintre Napoli și Vezuviu este aproximativ egală cu distanța dintre acest străvechi oraș și Campi Flegrei. În urma activităților de minerit, la Napoli s-a format, de-a lungul secolelor, o impresionantă rețea de tuneluri și alte structuri subpământene – grote, rezervoare, apeducte, catacombe, adăposturi antiaeriene.

În această regiune predomină o rocă numită tuf, de proveniență vulcanică, ce prezintă avantajul că poate fi folosită ca material de construcție. În urma extragerii tufului au rezultat vaste cavități și galerii subpământene. Activitatea de extragere a acestui material provenit din comprimarea cenușei vulcanice a fost inițiată, în aceste locuri, de către coloniștii greci, în secolul III î.e.n., tuful fiind utilizat pentru construirea templelor și locuințelor. Tot grecii au construit și primele apeducte, menite să furnizeze apă așezărilor învecinate. Acestea au fost extinse de către romani, pentru a aproviziona cu apă proaspătă fântânile publice și clădirile importante.

În secolul XVI, rețeaua de apeducte și rezervoarele de stocare a apei aflate în subteranul orașului Napoli au început să-și arate limitele, dată fiind creșterea populației, așa că un aristocrat pe nume Cesare Carmignano a investit o parte din averea sa pentru construirea unor noi apeducte. Acestea au fost folosite până târziu, la începutul secolului XX, când a fost înființată o rețea modernă de aprovizionare cu apă potabilă.

Pe durata cumplitelor atacuri aeriene ale Celui de-al doilea Război Mondial o parte dintre locuitorii orașului Napoli și-au găsit salvarea în coridoarele și cavitățile subterane rămase în urma exploatărilor de tuf, care au fost extinse și amenajate ca adăposturi antiaeriene.