La Ipotești se află o biserică unică în lumea ortodoxă, cu o simbolistică misterioasă. A fost înălțată pentru cinstirea amintirii lui Mihai Eminescu!

Împreună cu alte personalități ale perioadei interbelice, istoricul Nicolae Iorga și scriitorul Cezar Petrescu au pus la cale să construiască, la Ipotești, exact în locul în care a copilărit Mihai Eminescu, o biserică nouă. Acolo urmau să se adune, an de an, toți cei care doreau să-l comemoreze pe „românul absolut” (așa cum l-a numit Petre Țuțea pe Eminescu). Era anul 1928.
Pentru adunarea fondurilor necesare, a fost inițiată o subscripție publică. Toți cei care îl prețuiau pe marele poet, gânditor și jurnalist au contribuit, fiecare, cu cât a putut. De la marii intelectuali și boieri, până la oamenii nevoiași, la talpa țării. Unii dintre țăranii din zonă, neavând extraordinare posibilități financiare, dar dorind, din tot sufletul, să participe la făurirea locașului de cult, au transportat piatra necesară, cu căruțele proprii.
Biserica ctitorită spre cinstirea memoriei lui Eminescu a fost gata peste un deceniu de la punerea pietrei de temelie. Sfințirea a avut loc în data de 15.VI.1939, exact atunci când se împlinea o jumătate de secol de la trecerea la cele veșnice a celui mai mare poet român și a unuia dintre neobosiții patrioți ai neamului românesc. În acea zi, Iorga a plantat un brad înaintea lăcașului de cult.
Aspectul bisericii clădite în locul în care a copilărit Eminescu este mai puțin obișnuit. Este construită în stilul vechi, moldovenesc. La nivelul brâului care înconjoară clădirea în zona de sus poate fi observată succesiunea a trei elemente-simbol: stema României Mari, stema Moldovei (cap de bour), stema județului Botoșani.
Lăcașul de cult de la Ipotești este singura biserică ortodoxă din lume în care nimburile (aureolele) sfinților zugrăviți pe ziduri sunt negre la culoare. Pe zidul din stânga al bisericii este pictat Eminescu. Reprezentarea este de mari dimensiuni (aproape de mărimea naturală). Eminescu este înfățișat la o vârstă tânără.
Pe lângă sfinții cu aureole negre, un alt element inedit și totodată enigmatic prin motivația alegerii sale, este modul în care este reprezentat Arhanghelul Mihail, îngerul care, în Noul Testament, este descris ca un conducător („voievod”) al oștirilor cerești ce înfrâng forțele întunericului. În biserica de la Ipotești, Arhanghelul Mihail a fost reprezentat în mod firesc, potrivit canoanelor artei sacre, numai că… seamăna izbitor la chip cu Eminescu.
Biserica a fost pictată de către Petre Troteanu, un artist despre care, deși a trăit până în anul 1957 și a lăsat în urmă numeroase creații, nu se știu foarte multe lucruri. Atunci când a fost construită biserica, moșia de la Ipotești nu mai aparținea familiei lui Eminescu, dar Nicolae Iorga l-a rugat pe proprietar să îngăduie construirea mai puțin obișnuitului lăcaș de cult lângă bisericuța ce aparținuse familiei marelui poet, jurnalist și patriot și în care se află cristelnița în care a fost botezat.
Stilul arhitectonic al bisericii sfințite la 1939 este asemănător celui folosit pentru lăcașurile de cult ridicate în vremea și la porunca lui Ștefan cel Mare.
Autor: Tomi Tohăneanu
Informații: wikipedia.org, cimec.ro
Imagini: foto 1, foto 2, foto 3, foto 4 – www.moldovenii.md
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Aureolele negre reprezintă o fază de degradare a pulberii de bronz care a oxidat de-alungul timpului. Nici un preot n-ar fi sfinţit un lăcaş unde lumina sfinţilor-aureola din jurul frunţii reprezintă lumina divină şi nu intunericul, atribuit diavolului. Pictorul a folosit o pulbere proastă.
În urma oxidării, bronzul se înverzește. Culoarea nimburilor este uniformă, fără petele pe care le-ar fi prezentat in cazul oxidării. Negrul a fost aplicat încă de la început, lucru consemnat de către istorie. Negrul simbolizează și alte lucruri, nu doar întunericul sau răul.
Omul Indumnezeit, devenit Om de Lumina prin Alchimie divina!
Firea umana biruita, intunericul transformat in lumina devine Lumina Luminii!