Khara-Khoto – orașul negru din Mongolia

Khara-Khoto (în limba mongolă înseamnă „oraș negru”) este un oraș abandonat în Bannerul Ejin al Ligii Alxa din vestul Mongoliei Interioare, lângă bazinul lacului Juyan, construit în 1032.

A fost identificat ca fiind orașul Etzina, care apare în Călătoriile lui Marco Polo, și Ejin Banner poartă numele acestui oraș.

Orașul a fost fondat în 1032 și a devenit un centru înfloritor al comerțului cu Xia de Vest în secolul al XI-lea. Există rămășițe de metereze înalte de 9,1 m și ziduri exterioare groase de 3,7 m. Pereții exteriori se desfășurau pe o distanță de aproximativ 421 m est-vest cu 374 m nord-sud.

Cetatea cu ziduri a fost luată pentru prima dată de Genghis Khan în 1226, dar – contrar unei neînțelegeri vehiculate pe scară largă – orașul a continuat să înflorească sub domnia mongolă.

În timpul lui Kublai Khan, orașul a fost extins, ajungând la o dimensiune de trei ori mai mare decât în ​​timpul Imperiului Tangut. Toghon Temür și-a concentrat pregătirea pentru recucerirea Chinei la Khara-Khoto.

Orașul era situat la intersecția care leagă Karakorum, Shangdu și Kumul.

În Călătoriile lui Marco Polo, el descrie o vizită într-un oraș numit Etzina sau Edzina, care a fost identificat cu Khara-Khoto.

“Când părăsiți orașul Campichu, călătoriți timp de douăsprezece zile și apoi ajungeți la un oraș numit Etzina, care este spre nord, în pragul deșertului nisipos; aparține provinciei Tangut.

Oamenii sunt idolatri și posedă o mulțime de cămile și vite, iar țara produce o serie de șoimi buni, atât Sakers, cât și Lanners. Locuitorii trăiesc prin cultivarea și vitele lor, pentru că nu au nici un comerț.

În acest oraș trebuie să vă așezați în alimente timp de patruzeci de zile, pentru că, atunci când părăsiți Etzina, intrați într-un deșert care se întinde pe o călătorie de patruzeci de zile spre nord și pe care nu vă întâlniți cu nici o locuință și nici un loc de momeală.” Marco Polo, Călătoriile lui Marco Polo, tradus de Henry Yule, 1920

Conform unei legende a populației locale Torghut, în 1372 un general militar mongol pe nume Khara Bator, a fost înconjurat cu trupele sale de armatele dinastiei Ming din China.

Divergând râul Ejin, sursa de apă a orașului care curgea chiar în afara cetății, chinezii Han au refuzat apa Khara-Khoto pentru grădinile și fântânile sale. Odată cu trecerea timpului și Khara Bator și-a dat seama de soarta sa, și-a ucis familia și apoi pe el însuși.

După sinuciderea sa, soldații lui Khara Bator au așteptat în fortăreață până când Ming-ul a atacat în cele din urmă și a ucis locuitorii rămași.

O altă versiune a legendei susține că Khara Bator a făcut o breșă în colțul de nord-vest al zidului orașului și a scăpat prin el. Rămășițele orașului au o breșă prin care poate trece un călăreț.

Înfrângerea mongolilor la Kharakhoto este descrisă în analele dinastiei Ming: „În al cincilea an al Hungu (1372), generalul Feng Sheng și armata sa au ajuns la Edzina.

Apărătorul orașului Buyan’temur s-a predat, iar trupele chineze au ajuns la munții din Bojiashan. Conducătorul lui Yuan, Gyardzhipan ‘, a fugit.

Ministrul său … și alți 27 au fost capturați, împreună cu zece sau mai multe mii de capi de cai și vite.” După înfrângere și, probabil, din cauza apei reale lipsă, orașul a fost abandonat și lăsat în paragină. Locația extrem de îndepărtată a păstrat-o de jefuitori.

Descoperirile lui Kozlov, aproximativ 3.500 de picturi și alte obiecte, se află în Muzeul Hermitage, Sankt Petersburg, în timp ce cărțile și xilografiile se află la Institutul de Studii Orientale.

Acestea au supraviețuit, din fericire, la asediul din Leningrad și unele dintre ele s-au pierdut chiar până la redescoperirea lor în 1991, formând baza pentru cercetarea limbii Tangut, scrisă în scrierea Tangut în anii următori.

Cărțile și manuscrisele trimise înapoi la Sankt Petersburg de Kozlov au fost studiate de Aleksei Ivanovici Ivanov, care a identificat mai multe dicționare Tangut, inclusiv un glosar chinez-tangut intitulat Pearl in the Palm, compilat în 1190 .

În plus față de artefactele scrise, colecția Khara-Khoto din Muzeul Hermitage include picturi pe mătase, în principal subiecte budiste în stil chinezesc și tibetan.

În plus, au fost găsite și fragmente de mătase vopsite în metoda batik. Un fragment mic de pictură de zid de noroi confirmă utilizarea cobaltului ca pigment sub formă de smalt.

Potrivit curatorului Hermitage Kira Samosyuk, „Majoritatea picturilor din colecție datează din secolele XI până în XIII, în timp ce majoritatea fragmentelor de porțelan cu geamuri decorative din cobalt provin din secolul al XIV-lea.

Nici o pictură nu este de o dată mai târziu decât 1378 –1387; niciun text chinezesc – mai târziu de 1371; niciun text Tangut – mai târziu de 1212. Deci, se pare că viața orașului a încetat cândva în jurul anului 1380. „

Unul dintre puzzle-urile lui Khara-Khoto este că exista o singură clădire chiar în afara zidurilor castelului. Judecând după forma sa, pare a fi o moschee.

Se pare că au fost musulmani printre oameni care au fost conduși de Tangut. Datorită credinței politeiste a localnicilor, musulmanii și-au construit moscheile afară.

Comercianții din India și din vest s-ar fi rugat în moschee și ar fi găsit ușurare după călătoria lor grea de-a lungul Drumului Mătăsii.

Foto wikipedia

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină