Jucăriile sunt viitorul filozofiei

Ovația în picioare pe care Cook a primit-o când a anunțat apariția Apple Watch și a dezvăluit că poate efectua apeluri telefonice printr-un microfon și difuzor miniatural, a arătat că mulți tehnicieni împărtășeau fantezia copilăriei sale.

Pentru ca nu cumva cineva să nu recunoască originea acestui vis colectiv, mijloacele de informare în masă au susținut lansarea produsului drept debutul mult așteptat al radioului de mână cu două căi, purtat de faimosul Dick Tracy, cel mai celebru detectiv de benzi desenate din secolul 20.

Viziunile futuriste au un efect puternic asupra imaginației copiilor. Futuriștii spun adesea că aceste viziuni „colonizează viitorul”, analog colonizării continentelor aparținând altor popoare.

Dar, spre deosebire de încălcările pe teritoriul indigen și autonomia nativă, care nu sunt niciodată apărabile, premoniția poate fi un dar, alimentând idei noi și ajutând la stabilirea priorităților în avans.

Dacă jucăriile futuriste ar întreba ce se întâmplă? Ce se întâmplă dacă ar fi prezentate ca posibilități în loc să se vândă ca dezirabile sau inevitabile?

Ce se întâmplă dacă viitorii posibili utilizatori pe care îi reprezentau erau multipli și divergenți? Acest lucru s-a întâmplat din greșeală în cazul jucăriilor care au fost constrânse de limitările de fabricație.

La sfârșitul anilor 1960, un producător argentinian de electrocasnice numit Daisa a realizat un robot de jucărie numit Foki, care trebuia să fie un android inteligent artificial de origine extraterestră, dar care semăna mai mult cu un aspirator reconfigurat.

Foki le-a prezentat copiilor un fel de disonanță cognitivă care, fără îndoială, le-a deschis mintea să întrebe ce fel de relație doreau să aibă cu tehnologia viitoare.

Dar dacă disonanța cognitivă ar fi fost deliberată? Sau ce se întâmplă dacă copiii ar fi invitați să testeze tehnologiile emergente, introduse inițial ca jucării, în loc să li se transmită imperativele culturale ale părinților lor?

Jucăriile nu trebuie să joace acel vechi joc. Jucându-se cu mâine, copiii pot co-inventa viitorul aici și acum.

Text de Jonathon Keats, director fondator al Muzeului de Istorie Viitoare, un filosof experimental, artist și scriitor. Este autorul a șase cărți. Acest eseu este adaptat din Toying with Tomorrow: Playthings That Anticipated the Here and Now, prima publicație a Muzeului de Istorie Viitoare, publicată în asociere cu programul UNESCO Futures Literacy.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină