Jocul tradițional Țurca, reînviat la Sighetu Marmaţiei
În prezent, Clubul Român de Ţurcă are 7 echipe, peste 80 de practicanţi şi un regulament standardizat, cu meciuri inedite care seamănă cu un sport la granița dintre baseball şi oină. Membrii clubului participă și la activități desfășurate în paralel cu jocul propriu zis. Clubul Român de Ţurcă, înființat în 2010, și-a propus transformarea jocului de ţurcă din joc sportiv tradiţional în sport naţional.
În Sighetu Marmației se încearcă, în fiecare an, organizarea Turneului de Promovare a Jocului de Țurcă sau a unui alt eveniment în care acest sport să fie atracția principală: Turneul Sighetean de Ţurcă, Maratonul de Ţurcă, Meciul Campionilor. Aceste manifestări au fost organizate până acum de Asociaţia Ecologie-Turism Nordica din Sighetu-Marmaţiei.
„Sighetu Marmaţiei e singurul loc în care astăzi se joacă ţurcă în mod organizat, pe baza unui regulament. Deşi e doar un joc sportiv tradiţional, va deveni un sport cu acte în regulă”, declară pentru gsp.ro un membru al Clubului Român de Ţurcă. „E jocul din cauza căruia vecinii băteau la uşa părinţilor că le-am spart ferestrele, jocul ce-l jucam după ploaie, pentru că fotbalul ne-ar fi atras pedepse pentru hainele murdare, e jocul pentru care mamele noastre rămîneau fără mături”.
Ţurca este un joc tradiţional jucat de două echipe în două etape, fără contact direct cu adversarul, jucătorilor fiindu-le solicitată îndemânarea şi răbdarea, totodată contribuind la dezvoltarea spiritului de echipă şi cel competiţional. Ţurca se joacă cu o bâtă (baston) şi un băţ (ţurcă). (www.tzurcă.ro)
Mădălina Corina Diaconu
surse: gsp.ro, tzurca.wordpress
foto: tzurca.wordpress.
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Bravo maeştrilor bâtei şi băţului!
Si eu am jucat acest joc in copilarie, prin anii ’70. La noi (in sudul tarii) se chema clincea. Batul mare se cheama batac iar batul mic clince. Vorbesc la trecut despre acest joc, pentru ca nu stiu daca se mai joaca in prezent. Pe vremea aceea nu vedeai copii supraponderali. Mancam destul de rar dulciuri si faceam multa miscare.
In Ardeal,in zona noastra,erau doua variante ale jocului;
,,pic si deghe”-un cerc cam de trei pasi in diametru,batul lung,deghea si batul scurt,picul.Cealata varianta numita ,,piu”,se juca tot cu un bat lung si unul mai scurt,cioplit in forma prismatica cu fetele egale si capetele piramidale .Fetele erau numerotate cu cifre romane ; I,III,V si X.
Ma intreb daca nu e vorba de jocu ’mușchiţa’ care-l jucam cand eram copii in Banat.Inviati-le fratilor ca-s ale noastre.
La noi în Braila se chema drichia, sau calareața, dar era diferit , tot doua echipe erau, dar cine ajungea primi la distantă prestabilită , trebuea să fie purtați în spate de cealaltă echipa. hahahaha