Istoria pe care nu o știi: Contribuţia lui Ion Antonescu la Unirea cea Mare

Art-emis.ro: Marele ideal al făuririi României Mari a fost înfăptuit alături de dăruirea și jertfa a sute de mii de patrioți și prin jertfa supremă a marilor Constantin Prezan și Ion Antonescu. Într-un succint inventar, pentru perioada participării armatei române la războiul de întregire națională, în plan militar, cuplului de comandă și stat major Constantin Prezan și Ion Antonescu i se datorează: elaborarea planurilor operative ale campaniilor anilor 1916,1917 și 1919, a proiectelor de reorganizare a armatei în 1917 și 1918-1919; coordonarea operațiilor de apărare a Moldovei din 1917 inclusiv a deciziei de a nu abandona linia Siretului, așa cum cerea comandamentul rusesc al frontului român, planificarea și coordonarea acțiunilor de curățire a Moldovei de la Est și Vest de Prut de trupe bolșevice, fără de care nu era posibilă revenirea Basarabiei la patria mamă; salvarea de la dezastru și coordonarea acțiunilor ofensive victorioase de la Tisa din 1919 prin care s-a impus definitiv unirea Transilvaniei cu țara.

De asemenea, locotenent-colonelul Ion Antonescu a îndeplinit rolul principal de expert militar român la Congresul de Pace de la Paris din anii 1919-1920. În această perioadă a publicat prima sa carte: „Românii, Originea, trecutul, sacrificiile și drepturile lor”, un studiu de 87 de pagini și 11 anexe destinat după opinia autorilor „tuturor acelora foarte mulți care nu ne cunosc”. Studiul cuprinde importante argumente istorice și etnografice privind originea, vechimea, unitatea și continuitatea românească în întreg spațiul etnic. Așa cum preciza încă din preambul, studiul lui Antonescu reprezintă o foarte sumară și rapidă examinare a drepturilor în baza cărora România va trebui să iasă de la Conferința de Pace cu granițele pentru care a sângerat și la care aspiră neîntrerupt de mai bine de zece secole. În fața acestui tablou absolut elocvent în ceea ce privește contribuția locotenent-colonelului Ion Antonescu la desăvârșirea unității național-statale, o întrebare firească s-ar naște: dacă este așa, atunci Ion Antonescu a făcut țara? Bineînțeles că nu! Și nici nu a lucrat singur. El a avut șansa de a se fi situat sub îndrumarea și autoritatea ocrotitoare a marelui comandant, care a fost generalul Constantin Prezan, el însuși un desăvârșit strateg militar, împreună cu care Ion Antonescu a format renumitul binom de comandă și stat major.

Meritele sale atât de ignorate în trecut trebuiesc evidențiate cu tărie pentru că numai acestea îi desăvârșesc eroismul de necontestat. Considerăm că răspunsul cel mai elocvent îl oferă documentele de epocă cunoscute nouă. Aflăm astfel că regele Ferdinand I, care la Tisa l-a decorat pe Ion Antonescu cu Ordinul „Mihai Viteazul”, desprins de pe propria-i tunică de campanie, rostind: „Antonescu! Regele tău mai mult ca oricare altul în această țară, știe cât îți datorează România Mare. Meritai de mult această recunoaștere publică. Am scăpat însă ocaziile. Sunt fericit că a venit aceasta acum!”. Felicitându-l cu acel prilej, generalul Traian Moșoiu, un alt mare erou al armatei române, comandant superior pe frontul de la Tisa, spunea: Admirând cu toții munca ta covârșitoare și contribuția prețioasă ce depui pentru întregirea neamului, îți exprim în numele camarazilor de la Comandamentul trupelor din Transilvania recunoștință deplină. (Citește continuarea aici: Art-Emis.ro)

Un articol de Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.Ş.R.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină