Învăţământul bucureştean în a doua jumătate a secolului XIX

Primele măsuri de modernizare a învăţământului în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost reprezentate de înfiinţarea, la 25 noiembrie 1859, a gimnaziilor „Sfântul Sava” şi „Gheorghe Lazăr”, urmând ca în 1860 să fie deschis şi gimnaziul „Matei Basarab”.

Tot în acest an, începând cu luna ianuarie, gimnaziul „Gheorghe Lazăr” a început să funcţioneze în casele Gheorghe Măcescu din apropierea Bisericii „Sfântul Nicolae Jitniţa”.

La dezvoltarea învăţământului superior a contribuit, pentru început, deschiderea la 1 septembrie 1860 a „Şcolii de Silvicultură”, care avea în primă etapă 4 profesori şi 20 de elevi, dar şi întemeierea, în 1864, a „Facultăţii de Filosofie” cu catedre de istoria românilor, limba greacă şi limba latină, avându-i ca titulari pe Ion Maiorescu şi August Treboniu Laurian.

În această perioadă, s-a înfiinţat și prima şcoală de pompieri la Batalionul Bucureştilor, unde au fost organizate cursuri pentru gradaţii instructori, dar şi „Şcoala de Medicină Veterinară”, din iniţiativa şi sub conducerea lui Carol Davila, prima cu acest profil din ţară şi din sud-esul Europei.

Anul 1863 a adus instituirea, prin decret domnesc, a „Şcolii Superioare de Ştiinţe”, a cărei scop a fost pregătirea unor profesori de matematică, fizică şi ştiinţe naturale, dar şi a „Şcolii Superioare de Litere”, premergătoare a actualei Facultăți de Litere. La 4/16 iulie 1864, domnitorul Al. Ioan Cuza a semnat decretul nr. 765, al cărui prim articol prevedea ca „facultățile din București unite împreună vor purta numele de «Universitatea din București»”.

Peste trei luni, a fost dat decretul privind înfiinţarea unei „Şcoli de Ponţi şi Şosele, Mine şi Agricultură”, act care a întărit funcţionarea şcolii, existentă încă din 1851.

Tot atunci, domnitorul Al. Ioan Cuza a aprobat „Regulamenul Şcolii de Muzică şi Declamaţie din Bucureşti”, director fiind Al. Flechtenmacher, dar şi fondarea „Şcolii de Belle Arte”, ce s-a deschis oficial pe 14 decembrie.

Printre profesori se afla Theodor Aman (care era şi director), Gheorghe Tattarescu şi Carol Storck.

Către finalul anului 1864, pe 25 noiembrie, a fost promulgată „Legea nr. 1150” asupra instrucţiunii Principatelor Unite Române.

Aceasta a asigurat caracterul unitar al învăţământului românesc şi a stabilit ciclurile de studii: primar, de patru ani, obligatoriu şi gratuit; secundar, de şapte ani; universitar, de trei ani.

Totodată au fost stabilite tipurile de şcoli primare şi secundare, distribuţia acestora în ţară (în Bucureşti erau prevăzute două licee şi trei gimnazii), organizarea corpului profesoral, obiectele de studiu, condiţiile de admitere şi de absolvire, administrarea internatelor.

Text: Andreea Mâniceanu

(Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Vârstelor)

Sursă documentară: Florian Georgescu (redactor responsabil), Dan Berindei, Alexandru Cebuc, Paul Cernovodeanu, Petre Daiche, Ștefan Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Șerban, „Istoria orașului București”, Volumul I, Muzeul de Istorie a orașului București, București, 1965

Foto: Colegiul Național „Sf. Sava” în localul de la „Schitul Măgureanu”. Elevii clasei a VI-a și alții. Aprilie 1879. Un elev este în vechea uniformă a bursierilor. (De pe o fotografie dăruită de dl. Ing. Daniel Klein, fost elev); Sursă: „Boabe de grâu”, Revistă de cultură, iulie 1933

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină