Într-o lume fără antibiotice, cum tratau medicii infecțiile?

Dezvoltarea antibioticelor și a altor terapii antimicrobiene a prins fără îndoială avânt în ultimele decenii. Însă a ajuns omul dependent de acestea? Utilizarea necorespunzătoare sau în exces a antibioticelor conduc, în mod previzibil, la rezistența microorganismelor. Terapii alternative au fost folosite pentru a trata infecțiile încă din antichitate; desigur, tratamentele folosite erau uneori dureroase sau chiar barbare în unele cazuri, însă multe dintre acestea și-au dovedit eficacitatea.

Elementele chimice naturale și compușii chimici au fost folosiți în istorie ca terapii pentru o varietate de infecții, în special pentru tratarea infecțiilor sau a rănilor și în tratarea sifilisului. Compușii cu conținut bogat de iod, brom și mercur au fost utilizați pentru tratarea rănilor infectate și a gangrenelor în timpul războiului civil american. Bromul a fost utilizat cel mai frecvent, acesta având capacitatea de a inhiba replicarea celulelor bacteriene, dar putea afecta și celulele umane normale.

Compușii de mercur au fost utilizați pentru tratarea sifilisului de prin anul 1363 până prin 1910. Compușii erau aplicați pe piele, administrați pe cale orală sau injectați. Însă, efectele secundare ale tratamentului puteau include distrugerea pielii și a membranelor mucoase, afectarea rinichilor, a creierului sau chiar moartea. Arshenamina, un derivat de arsen, a fost folosită și în prima jumătate a secolului XX. Deși a fost eficient, efectele secundare au inclus nevrită optică, convulsii, febră, leziuni la rinichi și erupții cutanate. În anul 1943, penicilina a înlocuit aceste tratamente devenind prima linie în combaterea sifilisului.

De asemenea, de-a lungul secolelor, o varietate de remedii pe bază de plante au fost folosite în tratamentul infecțiilor, dar foarte puține au fost evaluate prin studii clinice controlate. Una dintre cele mai renumite terapii derivate din plante este cea cu chinină, care a fost folosită pentru tratarea malariei. Astăzi folosim o formă sintetică de chinină pentru a trata boala. Înainte de aceasta, scoarța copacului cinchona, care este nativ din America de Sud, era uscată, împrăștiată în pudră și amestecată cu apă pe care pacienții erau nevoiți să o bea. Utilizarea scoarței cinchona pentru a trata febra a fost descrisă de misionarii iezuiți în anii 1600, deși probabil a fost folosită mult mai devreme în populațiile native. Artemisinin, care a fost sintetizat din planta Artemisia annua (pelinul dulce) este un alt tratament eficace împotriva malariei.

sursa: https://theconversation.com/in-a-world-with-no-antibiotics-how-did-doctors-treat-infections-53376

sursa: https://www.livescience.com/53596-in-a-world-with-no-antibiotics-how-did-doctors-treat-infections.html

traducere și adaptare: Radu UNgureanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină