Insula vulcanilor din Oceanul Atlantic

Se crede că Lanzarote a fost prima insulă Canare care a fost colonizată. Este posibil ca fenicienii să fi vizitat sau să se fi stabilit acolo, deși nu a supraviețuit nicio dovadă materială.

Prima notificare cunoscută a venit de la autorul roman Pliniu cel Bătrân în enciclopedia Naturalis Historia, într-o expediție în Insulele Canare.

După căderea Imperiului Roman de Vest, interacțiunea cu Insulele Canare este neînregistrată înainte de 999, când arabii au ajuns pe insula pe care au numit-o al-Djezir al-Khalida.

Din 1730 până în 1736, insula a fost lovită de o serie de erupții vulcanice, producând 32 de noi vulcani pe o întindere de 18 kilometri.

Lava a acoperit un sfert din suprafața insulei, inclusiv cel mai fertil sol și 11 sate. 100 de vulcani mai mici au fost localizați în zona numită Montañas del Fuego, „Munții de Foc”.

În 1768, seceta a afectat insula defrișată. O mare parte a populației a fost forțată să emigreze în Cuba și în America, inclusiv un grup care a format o adăugire semnificativă la coloniștii spanioli din Texas la San Antonio de Bexar în 1731.

O altă erupție vulcanică a avut loc în zona Tiagua în 1824, care a fost mai puțin violentă decât erupția majoră dintre 1730 și 1736.

În 1927, Lanzarote și Fuerteventura au devenit parte a provinciei Las Palmas. Mai multe expediții arheologice au descoperit așezarea preistorică de la situl arheologic El Bebedero din satul Teguise.

Într-una dintre aceste expediții, de către o echipă de la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria și o echipă de la Universitatea din Zaragoza, au descoperit aproximativ 100 de cioburi romane, nouă bucăți de metal și o bucată de sticlă.

Artefactele au fost găsite în straturi datate între secolele I și IV. Ele arată că romanii au făcut comerț cu canarii, deși nu există dovezi ale așezărilor.

Insula are statutul de sit protejat al Rezervației Biosferei UNESCO.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină