Insula Mont Saint Michel – mănăstire, închisoare, refugiu în timpul războiului și în prezent loc de pelerinaj

Insula Mont Saint-Michel a fost folosit în secolele al VI-lea și al VII-lea ca fortăreață armoricană a culturii și puterii galo-romane până când a fost jefuită de franci, punând astfel capăt culturii transcanalului care exista de la plecarea romanilor în 460.

Din secolul al cincilea până în secolul al optulea, Mont Saint-Michel a aparținut teritoriul Neustriei și, la începutul secolului al IX-lea, a fost un loc important în marșurile Neustriei.

Înainte de construirea primului așezământ monahal în secolul al VIII-lea, insula se numea Mont Tombe. Potrivit unei legende, arhanghelul Mihail i s-a arătat în 708 lui Aubert de Avranches, episcopul de Avranches, și i-a cerut să construiască o biserică pe insulă stâncoasă.

Incapabil să-și apere regatul împotriva asalturilor vikingilor, regele francilor a fost de acord să acorde bretonilor prin Tratatul de la Compiègne (867) peninsula Cotentin și Avranchin, inclusiv Mont Saint-Michel legat tradițional de orașul Avranches.

Aceasta a marcat începutul unei scurte perioade de stăpânire bretonă a Mont-Saint-Michel. De fapt, aceste ținuturi și Mont Saint-Michel nu au fost niciodată cu adevărat incluse în ducatul Bretaniei și au rămas episcopii independente de noa-creată arhiepiscopie bretonă de Dol.

Când Rollo l-a confirmat pe Franco ca arhiepiscop de Rouen, aceste dependențe tradiționale ale arhiepiscopiei Rouen au fost păstrate în ea.

Locul a căpătat din nou semnificație strategică în 933, când William I Longsword a anexat Peninsula Cotentin de la Ducatul Bretagnei.

Acest lucru a făcut ca locul să facă parte definitiv din Normandia și este înfățișat în Tapiseria Bayeux, care comemorează cucerirea normandă a Angliei în 1066.

În 1067, mănăstirea Mont Saint-Michel a oferit sprijinul lui William Cuceritorul în revendicarea sa la tronul Angliei.

Acesta l-a recompensat cu proprietăți și terenuri de pe partea engleză a Canalului, inclusiv o mică insulă în largul coastei de sud-vest a Cornwallului, care a fost modelată după Mont Saint-Michel și a devenit o prioră normandă numită Muntele St Michael din Penzance.

Când Ludovic al XI-lea al Franței a fondat Ordinul Sfântul Mihail în 1469, a intenționat ca biserica abației din Mont Saint-Michel să devină capela ordinului, dar din cauza distanței mari de la Paris, intenția lui nu a putut fi niciodată realizată.

Cu toate acestea, popularitatea și prestigiul său ca centru de pelerinaj s-au diminuat odată cu Reforma, iar în timpul Revoluției Franceze abia dacă existau călugări în reședință.

Abația a fost închisă și transformată în închisoare, inițial pentru a ține oponenții clerical ai regimului republican.

Au urmat prizonieri politici de seamă, dar până în 1836, personalități influente, inclusiv Victor Hugo, au lansat o campanie pentru a restaura ceea ce era văzut ca o comoară arhitecturală națională. În cele din urmă, închisoarea a fost închisă în 1863.

În timpul ocupației Franței în cel de-al Doilea Război Mondial, soldații germani au ocupat Mont Saint-Michel, unde au folosit biserica St. Auburn ca punct de observație.

Insula a fost o atracție majoră pentru turiștii și soldații germani cu aproximativ 325.000 de turiști germani din 18 iulie 1940 până la sfârșitul ocupației Franței.

După invazia inițială de Ziua Z de către aliați, mulți soldați germani s-au retras în fortărețe precum Mont Saint-Michel. La 1 august 1944, trupele aliate au intrat în Mont Saint-Michel.

Ei au fost însoțiți de doi reporteri britanici, Gault MacGowan de la New York Sun și Paul Holt de la London Daily Express și de mulțimi de localnici francezi.

Mont Saint-Michel și golful său au fost adăugate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979.

Foto Wikipedia, facebook

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină