« Inovația. Cum funcționează și de ce-i priește libertatea? »

Matt Ridley este recunoscut la nivel internațional pentru scrierile sale în care abordează subiecte precum evoluția, genetica, mecanismele economice și sociale, printre care amintim: « The Red Queen: Sex and the Evolution of Human Nature » (1993), « The Origins of Virtue: Human Instincts and the Evolution of Cooperation » (1996), « Genome: The Autobiography of a Species in 23 Chapters » (1999), « Nature via Nurture: Genes, Experience, & What Makes Us Human » (2003), « The Rational Optimist: How Prosperity Evolves » (2010), « The Evolution of Everything: How Ideas Emerge » (2015).

Teoriile pe care le formulează sunt susținute și printr-o intensă activitate jurnalistică, de-a lungul carierei Ridley colaborând cu The Telegraph, The Wall Street Journal sau The Times.

Urmând firul principalelor idei avansate în cărțile sale, observăm că autorul aplică optica evoluționistă atât naturii cât și culturii umane.

Spre exemplu, în « The Evolution of Everything: How ideas emerge » Ridley argumentează faptul că evoluția este forța care modelează societatea în ansamblu, schimbarea fiind progresivă, inexorabilă, graduală și spontană.

Dezbaterea din lucrarea «Inovația. Cum funcționează și de ce-i priește libertatea?» pornește de la evidența că cea de-a doua lege a termodinamicii ne guvernează Universul, iar inovația, prin intermediul conversiei de energie, este singura « forță » care se poate opune entropiei la nivel local.

Oamenii dețin potențialul de a crea structuri ingenioase cu ajutorul cărora lumea noastră să devină fie mai ordonată și mai improbabilă, în timp ce Universul își continuă drumul spre dezordine.

Intrigat de acest amplu teren de cercetare, Matt Ridley își propune să analizeze în detaliu procesul prin care sunt descoperite și implementate în permanență noi modalități de rearanjare a lumii, fiecare piesă din acest « puzzle enorm » desemnând eroi și necunoscuți, reușite și eșecuri, colaborare și competiție.

Încă din primele pagini, autorul întărește diferența între invenție la inovație. Spre deosebire de invenție, care este o rezolvare sau o realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii caracterizată prin noutate și progres față de stadiul precedent, inovația este traseul prin intermediul căruia « ideile se transformă în realitate practică, sigură și accesibilă ».

În lipsa acestei etape de experimentare și efort îndelungat pentru a face ca o idee să fie acceptată, invențiile rămân adesea în stadiul de creație fără aplicabilitate sau impact.

Pe parcursul a 7 capitole, autorul dă cuvântul inovatorilor care și-au transformat invențiile (sau pe ale altora) în inovații utile, urmând ca în ultimele 5 să extragă, prin teoretizare, principiile ordonatoare care le-au asigurat succesul (sau eșecul).

Astfel, în prima parte a lucrării ne familiarizăm cu istoria unor tehnologii care au definit lumea modernă, de la motoarele cu aburi și avioane, până la telefoanele mobile sau inteligența artificială, prezentate sub forma unor « povestiri cu tâlc ».

Mesajele intermediare construiesc un culoar de indicii, conectând fluid discursul cu cea de-a doua parte a lucrării.

Astfel, turbina cu aburi a lui Charles Parson este folosită ca argument pentru caracterul gradual al procesului de inovare, « o evoluție, nu o revoluție », în timp ce motorul lui Rudolf Diesel, un succes până în ziua de astăzi, exemplifică greutățile insurmontabile presupuse de dezvoltarea unui produs accesibil.

« Introducerea [unei invenții] este o perioadă ocupată cu combaterea prostiei și geloziei, inerției și veninului, rezistenței ascunse și conflictului deschis de interese, un timp îngrozitor petrecut luptând cu oamenii, un martiriu prin care trebuie să treci, chiar dacă invenția este un succes. » (Rudolf Diesel)

Frații Wright întruchipează profilul inovatorilor dedicați în totalitate scopului lor, cu ei încheindu-se triumfător « șirul de încercări ciudate și fatale ale excentricilor care se avântau în aer bătând din aripi mari ».

Un localnic din orașul lor natal rememora: erau « cei mai harnici băieți pe care i-am cunoscut vreodată…Nu norocul i-a făcut să zboare, ci munca asiduă și bunul simț. »

O altă inovație-cheie a umanității, modul de fixare a azotului din aer pentru a produce amoniac prin reacție cu hidrogenul, în prezența unui catalizator sub presiune, a fost rezultatul unei colaborări între un academiciam cu viziune (Haber) și un om de afaceri (Bosch) pasionat de provocări.

Însă, doar cu aceste două ingrediente, dezvoltarea îngrășământului sintetic nu ar fi fost posibilă. Un aport important l-a avut accesul la ideile dezvoltate de alte industrii, inspirație care ne arată « modul în care inovația înflorește într-un ecosistem al inovației. »

Aspectele esențiale ale inovației, economia inovației, rezistența la inovație sau foametea de inovație sunt câteva dintre direcțiile teoretice din a doua parte a lucrării, în care autorul fructifică lecțiile numeroaselor povestiri.

Departe de a fi aridă, „arhitectura” evoluționistă a inovației, ne propune imaginea unui traseu complex, dependent de miriade de factori, și care nu are nimic de-a face cu spectacolul unui moment unic de inspirație.

Ridley se alătură unui curent actual de cercetare atunci când susține că majoritatea inovațiilor umane evoluează printr-un proces asemănător mai mult selecției naturale, decât prin design inteligent.

În viziunea sa, inovația este în primul rând graduală, marcată de perioade de gestație, multiple stagnări și mari eforturi retrospective.

Uneori, la înfăptuirea ei contribuie descoperiri accidentale (ex. post-it, Kevlar, ș.a.) dar de cele mai multe ni se dezvăluie ca un joc al recombinării de elemente, perfecționat prin încercare și eroare, și care poate fi jucat simultan în mai multe colțuri ale lumii (ex. becul a fost inventat independent de 21 de oameni).

Determinarea lui Thomas Edison rămâne un exemplu de referință, el și echipa sa testând aproximativ 6000 de materiale până să se oprească la fibra de bambus pentru filamentul prototipului său de bec

Același exemplu ne arată că inovația este un sport de echipă, colaborativ, căci adesea « cunoașterea este depozitată între minți, nu în interiorul lor. »

Cea mai importantă lecție pe care poveștile documentate de autor ne-o transmit este aceea că inovația de bazează pe foarte multă libertate. « Inovația are loc când ideile se pot întâlni și combina, când experimentarea este încurajată, când oamenii și bunurile se pot mișca liberi și când banii pot curge rapid către concepte noi […] ».

Ea preferă guvernarea fragmentată, start-up-urile în locul marilor companii, reglementările care să le permită minților creative să experimenteze în domeniile în care activează. Altfel, se poate pierde ușor în « hățișuri legislative », bariere de acces ridicate de brevete, standarde, licențe sau în reacții extreme deghizate în principiul precauției.

De-a lungul timpului au fost purtate războaie împotriva cafelei, umbrelei, radioului, congelatorului, telefonului, ș.a. Matt Ridley e de părere că acolo unde este lăsată să înflorească, la adăpost de scepticism și pretenții extreme, inovația îmbunătățește standardele de viață, activează noi sectoare de muncă, dialogul între discipline, utilizând din ce în ce mai puține resurse pentru a-și atinge scopul.

« Cu ea, ne uităm spre un viitor luminos de longevitate și sănătate, cu mai mulți oameni trăind mai mult […], realizări tehnologice uimitoare și un impact mai mic asupra ecologiei planetei.[…]

Faptul că nu există o limită reală a modalităților în care specia ar putea rearanja atomii și electronii lumii în structuri improbabile, în secolele și mileniile care urmează, mă entuziasmează.

Viitorul este fascinant și generatorul de improbabilitate al inovației este cel care ne va duce acolo. »

Text: Alexandra Rusu

Casa Filipescu Cesianu (Muzeul Varstelor)

În imagine: Micronarațiuni tehnologice la Casa Filipescu-Cesianu.

Bibliografie : Matt Ridley, Inovația. Cum funcționează și de ce-i priește libertatea, București, Nemira, 2021.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină