Îndrăgostiți de Carpați…

Sunt tot mai mulți. Sătui de uniformizarea Occidentului, seduși de frumusețea munților noștri, occidentalii lasă în urmă viața comodă din marile capitale, pentru cea frustă și autentică din satele noastre de munte.

Ce îi aduce până aici, în miezul sălbatic al României? Un re­portaj pe urmele lor, prin satele risipite între Piatra Craiului și Bucegi…

Măgura. O culme îmbolovănită de deal, care îți sare în ochi la poalele Pietrei Craiului, cum privești de jos, din Moeciu. Un drum de pământ șerpuit, pe care ma­șina urcă anevoios cu 20/h, te scoate într-un final sus, în paradisul de lângă munte.

La Mă­gura, drumurile sunt atât de rele, că nici turismul n-a prosperat ca în alte părți, n-a apucat să sufoce ulițele sa­tului, pe care vacile își leagă­nă încă mersul, ca și cum timpul n-ar exista.

Aici, unde se termină dru­mul și începe să crească li­niș­tea între frun­zele de corco­duș, se înalță casa de lemn a Arabellei.

În 2003, a venit la Zăr­nești într-o vacanță, să urme­ze un curs despre lupi și pă­duri. A­tunci, într-una dintre după-amie­zele acelea, orga­ni­zatorii i-au luat pe toți într-o căruță și i-au dus sus, la Măgura, la „Pepino”, să mănânce bulz.

Atâta fru­mu­sețe nu mai văzuse de multă vreme: stânca mun­ților se pră­vălea aproape peste sat, culmile înierbate miroseau înnebunitor, Bucegii se ridicau trufași în depărtare.

Un singur gând nu-i ieșea din cap: în locul ăsta trebuia să se mai întoarcă, cel puțin o dată în viață…

Citește mai mult: Formula AS

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină