În perioada interbelică, Grigore Antipa dădea lecții de organizare a muzeelor pentru întregul Occident. A condus Muzeul Național de Istorie Naturală mai bine de 50 de ani!

Grigore Antipa (1867-1944) este cel care a organizat, cu pasiune, talent și pricepere, Muzeul Național de Istorie Naturală, instituție muzeală care azi îi poartă numele. Savantul român s-a ocupat de zoologie, ecologie, oceanologie, ihtiologie și nu numai. Actuala clădire ce adăpostește Muzeul de Istorie Naturală a fost dată în folosință în anul 1906 și a fost construită în urma numeroaselor solicitări ale lui Antipa, efectuate către mai marii statului român, la începuturile secolului XX.

În anul 1893, Grigore Antipa a luat parte la o expediție de o importanță majoră, în care a fost studiate formele de viață adăpostite de către Marea Neagră. Acestă expediție s-a întins pe durata a două luni. Pentru a-l susține pe Antipa în expediția sa de cercetare a Mării Negre, Carol I i-a pus la dispoziție un vas al marinei militare a României. Este vorba despre crucișătorul „Elisabeta”. Grigore Antipa are calitatea de precursor în domeniul hidrobiologiei, în România, dar și la nivel global.

 

Grigore Antipa – discipol al lui Haekel, fondatorul ecologiei – a conceput și aplicat un plan de exploatare rațională a pescăriilor din Delta Dunării și de pe lunca marelui fluviu. Datorită acestui plan, producția de pește a crescut de două ori, însă populația piscicolă a prosperat, întrucât zonele preferate de către diferitele specii de pești pentru reproducere au beneficiat de o protecție specială.

Grigore Antipa a fost cel mai longeviv (în funcție) dintre directorii muzeului de istorie naturală, pe care l-a administrat și organizat în mod admirabil. Muzeul Național de Istorie Naturală a fost condus de către Antipa vreme de 51 de ani, până în anul 1944, când savantul a trecut la cele veșnice. Muzeului i-a fost conferit numele lui Antipa încă din timpul vieții savantului, în anul 1933.

Atât de bine a fost organizat acest muzeu, încât a stârnit admirația occidentalilor (și nu numai!). Astfel, specialiștii din Europa și America nutreau, în perioada interbelică, un viu interes față de modul în care erau rânduite colecțiile muzeului. A fost necesar ca Antipa să dea curs numeroaselor cereri, scriind un volum care trata modul optim de organizare a muzeelor de istorie naturală, ce a văzut lumina tiparului în anul 1934. Cartea în cauză, un veritabil manual al organizării muzeelor de istorie naturală, era intitulată „Principes et moyens pour la réorganisation des musées d’histoire naturelle”.

În anul 1907, Antipa a înzestrat muzeul cu diorame biologice, care reprezentau, la acel moment, o noutate absolută, o premieră în domeniul muzeal. Au fost realizate diorame prin care era înfățișată fauna carpatină, cea din Delta Dunării și cea din zona Bărăganului. Existau și diorame dedicate unor ecosisteme exotice, cum ar fi savanele din Africa, deșertul Sahara sau zona de tundră.

Întemeietor al școlii românești de ihtiologie și hidrobiologie, Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române, precum și al academiilor altor state europene. Una dintre primele sale descoperiri, ca naturalist, a fost o specie de meduză, pe care a numit-o Capria sturdzii, dat fiind că descoperirea avusese loc nu departe de insula Capri. Grigore Antipa a rămas încă de timpuriu orfan de amândoi părinții, astfel că de creșterea și educația sa s-au ocupat mătușile sale, în condiții destul de austere, lucru care nu l-a împiedicat pe Antipa să execeleze, mai târziu, în domeniile care l-au pasionat și să devină, la vremea sa, unul dintre cei mai cunoscuți savanți pe care i-a dat lumii poporul român.

Surse:  foaienationala.ro, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină