În munții Rodnei, mai sus de stațiunea Borșa, se află Lacul Știol. Din aceste locuri minunate pornește la drum Bistrița Aurie!

Dacă împrejurările vieții sau mai curând dragostea față de priveliștile minunate ale României te-au adus în stațiunea Borșa (Maramureș), aflată la o altitudine de 800 de metri, vei fi ispitit să urmezi traseul care te duce în zona lacului Știol și a Cascadei Cailor. Dacă dorești să vezi Lacul Știol și nu te țin picioarele să iei drumul la pas, există și un drum practicabil pentru autovehicule (cu tracțiune integrală). Cum-necum, vei ajunge, dacă îți dorești cu adevărat să vezi creațiile naturii și să contempli oglinda de apă rece ca gheața a Lacului Știol și izvorul Bistriței.

Mai sus de Lacul Știol se află un jnepeniș extrem de des și de întins. Pe lângă faptul că îmbracă versanții abrupți ai muntelui în atrăgătoare straie verzi, jnepenișurile de acest fel au „meritul” de a încetini eroziunea rocilor (mai ales primăvara, la topirea zăpezilor) și de a preîntâmpina alunecările de teren, precum și avalanșele. De aceea, turiștii care ajung în zone de acest fel ar face bine să protejeze acest tip de vegetație. Sigur vor ca și urmașii lor să se bucure de aceste minunății. Între Cascada Cailor și Lacul Știol sunt aproximativ doi kilometri și jumătate. Mai jos de Șaua Știol se află un tinov, o interesantă turbărie montană, cu un ecosistem aparte.

Odinioară, cu mii și mi de ani în urmă, crestele carpatice purtau cu mândrie coroanele de cleștar ale ghețurilor. Galciațiunea s-a sfârșit demult, ghețurile s-au topit iar apele au luat-o la vale, dornice să să se adune în râuri și pârâuri pentru a-și da întâlnire, finalmente, cu mărețul Danubiu.

Falnicii ghețari nu puteau dispărea fără a lăsa înscrise urmele trecerii lor, în relieful montan. Printre aceste mărturii ale vremurilor în care Regele Frigului și Regina Zăpezii exercitau prerogative de monarhi absoluți peste aceste plaiuri alpine se numără și Lacul Știol, un minunat lac glaciar (tău).

Apa cea rece a Lacului Știol este un sălaș cum nu se poate mai bun pentru o puzderie de păstrăvi iuți și mlădioși și simultan reprezintă locul de unde pornește Bistrița Aurie la drumul său cel lung, pe care-l urmează spre a se uni cu Siretul – acesta din urmă fiind râul care deține cel mai amplu bazin hidrografic din țara noastră.

Bistrița Aurie este numele pe care-l poartă cursul superior al râului Bistrița. Printre râurile din țara noastră, Bistrița este acela al cărui sector montan posedă cea mai mare lungime. Numele de Bistrița Aurie nu vine de la culoarea apei, ci de la grăunțele de aur veritabil (aur aluvionar) pe care înaintașii noștri îl obțineau prin spălarea nisipurilor luate din albia râului.

Ceva mai jos de Tăul Știol se află Cascada Cailor, al cărei nume se trage de la o mică herghelie de cai, care, fiind atacați de urși într-o noapte furtunoasă, n-au mai avut încotro și s-au aruncat în gol, în adâncimile prăpastiei, cu nădejdea deșartă de a se salva. De la caii ce-au pierit atunci și-a luat numele nu doar frumoasa cascadă, ci și pârâul din zonă.

Trebuie spus că în zonă, mai înainte de a ajunge la Lacul Știol și jnepeniș, poți admira o foarte deasă pădure de molid. La umbra acestor arbori pământul este gol, deoarece nu se pot dezvolta alte specii vegetale. Prin aceste hățișuri de conifere își au sălașurile cerbii și ciutele, nelipsind nici semnele prezenței lupilor sau urșilor. Deasupra tuturor acestor splendori montane se află creasta mândră a Gârgălăului, vârf ce ajunge la 2158 metri, întâlnindu-se cu albeața norilor. Jos, în vale, stațiunea Borșa este gata de oaspeți.  

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse informații: www.primariaborsamm.ro, parcrodna.ro, wikipedia.org

Sursă imagini: Facebook

Foto 1: Sursa

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină