În casa avocatului Ioan Gr. Periețeanu

Fotografiile fac parte din expoziția temporară „Interior. Intimitate. Afinitate în reședințe particular din Bucureștiul Belle Époque” găzduită de mansarda Casei Filipescu-Cesianu și reprezintă instantanee din reședința avocatului Ioan Gr. Periețeanu, din strada Labirint, nr.51.

Ioan Gr. Periețeanu (1879-1959) a fost un avocat și om politic român care a deținut funcții importante, mai ales în perioada interbelică, printre care vicepreședinte al Adunării Deputaților și ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor.

De asemenea, a desfășurat o bogată activitate publicistică, scriind atât lucrări de specialitate cât și opere literare.

A publicat peste 35 de scrieri juridice, (ex. Manual teoretico-practic de poliție judiciară, Răspunderea penală a medicilor, Determinarea competenței în materie de calomnie prin presă), 11 volume de traduceri, (ex. „Bel Ami” de Guy de Maupassant, „Greșeala Abatelui Mouret” de Émile Zola, „Cei trei mușchetari” de Al. Dumas, „Samariteanca” de Ed. Rostand) și 7 volume de poezii (ex. „În sursă”, „Cântecul plopilor”, „Opt portrete de animale”, „Glasul apelor”- premiat de Academia Română).

În calitate de avocat, a pledat în cele mai mari procese ale vremii (ex. Apărarea colonelului Verzea în fața Înaltei Curți Marțiale a Corpului 2 de Armată în ședința din 19 și 20 ianuarie 1919, Procesul Livescu-Fraudele de la Teatrul Național din București în fața Tribunalului Ilfov în ședința din 22 iunie 1925, Apărarea Arabelei Armășescu înaintea Curții cu Juri a județului Ilfov, în ședința din 30 noiembrie 1929, Pledoaria în procesul dintre Academia Română și Academia de Științe din România, rostită în ședința Curții de Apel din București din 23 martie 1936).

În cadrul numeroaselor conferințe, susținute la diferite asociații culturale cât și la radio, avocatul își expune teoriile cu privire la organizarea societății, pe care o aseamăna organismului uman.

„Am comparat întotdeauna diverșii factori sociali, diferite organe ce alcătuiesc o așezare socială, puterile constituționale, toată acea complexitate de elemente, dependente unele de altele, cu grupurile de organe ce formează persoana fizică a unui individ”.

Pornind de la această premisă, identifică disfuncționalitățile sistemice care pot să apară cu bolile care atacă ființa umană.

Clasei politice din perioada interbelică care contribuie, în viziunea sa, la pierderea sănătății nației, îi impută „o politică de neprevedere și o politică de neprevenire”, preocuparea exclusivă pentru propria propășire, cultul incompetenței, inerția și „supralicitarea care a condus la legi deduse din formule halucinante.”

Militează pentru o justiție la adăpost de imixtiuni politice, căci: „Numai sub o Justiție imparțială și strictă omul poate ajunge la convingerea că singurul câștig prudent este câștigul onest; numai o Justiție ferită de împietări îi poate îndruma pașii spre bine, astfel ca să meargă, întotdeauna, inofensiv, ocrotit și util, pe calea cea dreaptă între barierele legii.”

În volumul „Desorientare și Dibuieli. Studiu critic politico-social”, Periețeanu face o analiză a societății românești din anii ’30, „o epocă străbătută de emoții violente, de tulburări profunde și adânc desechilibru”.

Pentru avocat, acei „ani de pasiuni, deslănțuite de ură, de violență ucigașă, de mercantilism imprudent” își află germenii „în uraganul distrugător al răsboiului”.

E de părere că societatea interbelică stăpânită de criză (criza familiei, de nevoi, de autoritate, a moralei, de voință) și nevroză-acea „febră continuă” care obosește trupuri și suflete – poate fi restaurată doar printr-o schimbare de mentalitate, căci „propășirea unui popor depinde numai de produsul mintal al indivizilor care-l compun.”

Alăturăm invitației de a vizita expoziția „Interior. Intimitate. Afinitate în reședințe particulare din Bucureștiul Belle Époque” poezia intitulată „Bunătate”, din volumul „Svonul anilor” de Ioan Gr. Periețeanu:

O știm, e proslăvitul mântuitor suspin,/ Suprema dăruire din dragoste curată,/ Mângâietoarea rază în carceri strecurată,/ Un trandafir ce crește pe-al vieții noastre spin.

Ca victimă naivă a miticului Gin,-/ Duh rău, ce’n chip de semen nevolnic i se-arată,-/ Luând fățărnicia în cârcă, drept răsplată/ De veacuri parte are de pacoste și chin./

Dar răul n’o abate din biblica ei cale./ Contrast, mister, ici-colo cu mâini sacramentale/ Alungă desnădejdea în ceasul dureros./

O poartă în privire rănita căprioară/ Și-o simți plutind când floarea revarsă generos/ Mireasma-i pe hainul tăiș care-o doboară.

Text: Alexandra Rusu

Foto: Interioare din reședința lui Ioan Gr. Periețeanu, ante 1914. Fotografiile fac parte din patrimoniul Muzeului Municipiului București, colecția „Fotografii”.

Portretul lui Ioan Gr. Periețeanu în Gazeta ilustrată, 03, nr. 002, 21 decembrie 1913.

Bibliografie:

Vasile Nistor, Mari avocați ai României, București, Universul Juridic, 2011

Gr. Periețeanu, Desorientare și Dibuieli. Studiu critic politico-social, București, Atelierele Adevărul, 1934.

Gazeta ilustrată, 03, nr. 002, 21 decembrie 1913.

http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Ioan+Gr.+Perie%FEeanu

http://arhivelenationale.ro/…/Perieteanu-Grigore-I…

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină