În Afganistan și Pakistan se află urmași de-ai vechilor macedoneni și traci. Cum au ajuns acolo? Odată cu expedițiile lui Alexandru cel Mare!

Regiunea care poartă numele de Nuristan constituie o parte dintr-un lanț de refugii etnice situate de-a lungul munților Hindukușului (sau Caucazul Indiei, cum le zicea Alexandru cel Mare), munți împărțiți între Afghanistan și Pakistan. Acolo, în Nuristan, se află un grup etnic aparte, rezultat din amestecul dintre europeni și populațiile locale, care s-a petrecut cu peste două milenii în urmă. Aceștia se numesc nuristani iar provincia în care locuiesc ei este singura din Afghanistan ce a rezistat veacuri la rând expansiunii religiei islamice.

Atunci când liderii islamici au declarat război nuristanilor, britanicii au aprovizionat cu arme armata afghană, ceea ce a contribuit la biruirea primilor, urmată de covertirea lor forțată la islam. O parte dintre bărbații care au supraviețuit au fost luați prizonieri și duși la Kabul, oraș pe care elenii lui Alexandru cel Mare îl numiseră Kofin. În vreme ce bărbații au fost înrolați în armata afgană, o parte dintre femei au fost constrânse să intre în haremuri.

După ce armata de ocupație a părăsit teritoriul, cei mai izolați membri ai populației Nuristani au revenit la străvechea lor religie. Totuși, alți nuristani au devenit islamici devotați, urmașii acestora numărându-se printre primii care s-au revoltat contra ocupanților sovietici.

Alexandru cel Mare, biruitor în țările Orientului

Incursiunea războinică a lui Alexandru cel Mare în ceea ce se numește actualmente Afghanistan este deosebit de bine documentată. În acea perioadă (327-325 î.e.n) au fost înființate numeroase așezări, unele purtând chiar numele lui Alexandru. Deoarece invadatorii ulteriori și populațiile care s-au perindat prin zonă nu puteau pronunța aceste nume elene cu o prea mare ușurință, denumirile lor au fost alterate. De exemplu, numele de Kandahar provine de la… Alexandru.

Se pare că Alexandru Macedon nu este primul „balcanic” ce a ajuns pe teritoriul Asiei Centrale și al Indiei. O legendă spune că Dionisos (zeitate pe care romanii o numeau Bachus sau Liber) și care avea calitatea de zeu al viței de vie, precum și al plăcerilor și fertilității, a condus o incursiune războinică în India. El ar fi fost, potrivit legendei, cel care a dat numele fluviului Indus.

Apoi, armatele conduse de Liber (Pater) și-au continuat călătoria, ajungând până în actuala provincie Yunnan din China. Orice legendă are un sâmbure de adevăr. În actualul Yunnan există minorități etnice ai căror membri arată altfel decât chinezii și care au alte obiceiuri, cum ar fi cultivarea viței de vie și obținerea vinului (asemenea anticilor greci, macedoneni și traci).

Străvechile regate indo-grecești

După ce a pierit Alexandru, pe teritoriile care aparțin acum de Afganistan, Pakistan și India imperiul său s-a fragmentat. Astfel, au rezultat câteva regate a căror populație era alcătuită dintr-un amestec de popoare pe care îl putem numi indo-elen și care întrețineau unele datini aduse tocmai din Peninsula Balcanică. Orașele lor dispuneau de temple, gimnazii, grandioase clădiri publice, teatre, toate ridicate într-un stil arhitectural ce purta amprenta civilizației elene.

Tehnicile grecești de prelucrare a metalelor și de construire a edificiilor s-au încetățenit în acele zone îndepărtate ale Asiei iar insulele urbane de tip grecesc au înflorit în marea de localități rurale ce aparțineau populației băștinașe.

Emblematică pentru influența civilizației elene în Orient este o statuie a lui Budha, care a împrumutat trăsături specifice acelor monumente europene înfățișându-l pe Apollo, inclusiv caracteristici vestimentare. Numeroase opere de o înaltă valoare artistică rezultate din simbioza dintre civilizația elenă și cele locale pot fi admirate în muzeele din Peshawar sau Lahore.

Actualmente, pe teritoriile ocupate cândva de către regatele indo-grecești sunt prezente, în mari cantități, monede de aur și argint. Monede antice pe care încă le mai găsesc țăranii, în timp ce-și cultivă ogoarele. Pentru țăranii afgani și pakistanezi, aceste monede antice sunt mană cerească, deoarece le pot vinde în bazaruri obținând câștiguri mai facile decât prin munca lor cotidiană.

Tărâmul nestematelor

Partea nord-estică a Afganistanului a fost foarte bogată în pietre prețioase și de acolo i s-a tras acestei regiuni numele pe care îl purta în Antichitate, anume cel de „Valaskia” (însemnând „vistieria”, „tainița”, „camera tezaurului”). Nestematele erau transportate de acolo pe Drumul Mătăsii și ajungeau în Persia, Grecia, Tracia, la Roma și, mai târziu, în Bizanț.

 

Lapis lazuli este o piatră semiprețioasă pe care anticii eleni o numeau „kalash”. Această parte a Afganistanului este, probabil, singura din lume în care roca albastră a kalash-ului se găsește din belșug. Tot acolo puteau fi găsite rubine și smaralde, din vânzarea cărora afganii și-au asigurat multă vreme cele necesare traiului.

Enigmatica populație Kalash

În Pakistanul de nord-vest se află mica populație Kalash. Cu toate că sunt înconjurați de islamici, membrii acestei misterioase populații cred încă în zeități antice ale zonei balcanice și ale Greciei antice, cum ar fi Zeus, Hestia, Apollo, Afrodita.

Limba lor este, de asemenea, una deosebită. Un inedit amestec de sanscrită și elenă. Spre deosebire de neamurile din jur, islamice cum spuneam, oamenii acestei etnii cultivă vița de vie și consumă vin (faptă interzisă de legea unei țări precum Pakistanul).

Alimentația lor se aseamănă dietei mediteraneene, fiind bogată în fructe, legume și fructe oleaginoase. Spre deosebire de vecinii lor și de alte populații din Asia, ei nu se așează direct pe pământ, ci folosesc scaune. Obiectele lor de mobilier sunt decorate și astăzi cu motive similare celor din Balcani, existente la vechii macedoneni (și la traci), cum ar fi anumite simboluri solare.

În această parte a lumii au supraviețuit și alte elemente specifice civilizației antice macedonene. Este cazul kausiei (o pălărie de mici dimensiuni; „pălăria dublă”) sau a modelului mantiilor tradiționale pe care unele femei din zonă le poartă și astăzi.

Traducere și adaptare: Tomi Tohăneanu

Sursa textului tradus

Surse foto: www.ancient-origins.net, www.historyofmacedonia.org, lovelygandhara.wordpress.com, www.sacredsource.com.au, thelovelyplanet.net, wikipedia.org

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină