Imperiul Otoman a fost condus, în secolul al XVII-lea, de un sultan pe jumătate evreu?

Nascut pe 25 februarie 1643, Ahmed al II-lea a fost fiul sultanului Ibrahim si al lui Hattice (Khadija) Mu’azzez, o sclava de origine poloneza din haremul liderului otoman.

Nu era ceva obisnuit ca mamele viitorilor sultani sa fi fost sclave sau printese crestine, dar in cazul lui Hattice, lucrurile au stat cu totul altfel: pentru ca, potrivit istoricilor, aceasta s-a numit initial Eva si nu era crestina, ci evreica – Polonia avea, pe atunci, una dintre cele mai numeroase comunitati evreiesti din Europa.

Evident, dupa primirea ei in haremul sultanului din palatul Topkapi, Eva a fost convertita la islamism si i-a daruit stapanului un fiu – Ahmed, circumcis, potrivit traditiei iudaice si musulmane, pe 21 octombrie 1649.

Pentru ca vechile legi nescrise ale Imperiului Otoman, care prevedeau ca, la urcarea pe tron, un sultan trebuia sa-si ucida toti fratii si alti eventuali pretendenti, fusesera abolite de facto, Ahmed a fost lasat in viata, dar a fost intemnitat intr-o „cusca aurita” la Kafes, ramanand inchis vreme de mai bine de patru decenii, pentru a nu periclita domnia fratilor lui mai mari, Mehmed si Suleiman.

In 1691, la varsta de 48 de ani, el a urcat pe tron dupa moartea acestora si a domnit pana in 1695.

Hattice nu a avut insa sansa de a-si vedea fiul sultan (si nici sa devina sultana Valide – sultana-mama), pentru ca a murit cu patru ani inainte ca acesta sa preia puterea, in 1687, in urma unui devastator incendiu care a cuprins Palatul Vechi din Istanbul.

Bijuteriile ei au fost impartite intre sotiile noului sultan, Soliman al II-lea, dar, odata ajuns la putere, Ahmed al II-lea le-a confiscat, introducandu-le in tezaurul Portii.

Citește mai mult: Magazin

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină