Hermann Oberth din Ardeal – „bunicul“ astronauticii mondiale

Secolul XX a marcat cea mai rapidă evoluție a tehnicii de construcție a rachetelor, vehicule ultramoderne care au participat la toate programele spațiale.

Dar acum, în zilele noastre, foarte puțini sunt cei care mai știu că unul dintre fondatorii astronauticii a fost Hermann Oberth, specialist de talie mondială, născut și „crescut“, din punct de vedere științific, pe meleagurile noastre.

Dar și că, la un moment dat, Oberth a fost profesorul și maestrul lui Werner von Braun, unul dintre „pionii de bază“ ai programului spațial american.

China antică a inventat racheta acum 2500 de ani. Şi bineînțeles că a folosit-o în scopuri militare. În mileniile următoare, această invenţie s-a răspândit în restul lumii civilizate. Care a utilizat-o tot pe câmpul de luptă.

Pe meleagurile noastre, racheta a apărut încă din secolul al XVI-lea, când sibianul Conrad Haas i-a adus câteva perfecţionări, folosite chiar şi acum. Haas a fost cel care a inventat atât rampa de lansare, cât și racheta în trepte, ambele folosite și în ziua de azi. Apoi, de atunci până acum, mulţi specialişti născuți pe meleagurile noastre au trăit în „umbra“ rachetelor.

Iar unii dintre aceștia au făcut parte, cu cinste, din „ghilda“ visătorilor care, cu mintea îndreptată către stele, au contribuit la edificarea „erei spaţiale”. În aceste condiții, ideea de a transforma racheta într-un vehicul cosmic a apărut abia în ultimul secol, un fel de „ieri-alaltăieri“ la scara istoriei.

Visul „rachetistului“

La începutul secolului XX, la circa cinci veacuri după Conrad Haas, ştafeta „rachetiştilor“ noştri a fost preluată de alt ardelean genial: Hermann Oberth. Dacă Haas a fost cel care a inventat racheta în trepte, Oberth, urmaşul său spiritual, a fost cel care a perfecționat-o și a lansat-o atât în cursa înarmărilor, cât şi în cursa pentru cucerirea spaţiului cosmic.

El este cel care a realizat motorul-rachetă cu combustibil lichid. Născut la Sibiu, la 25 iunie 1894, Hermann Oberth a fost un visător care, ajutat de o minte sclipitoare, a adus Cosmosul mai aproape de omenire.

„Discipolul“ lui Jules Verne

Se spune că lectura unei cărţi poate să devină „macazul“ care modifică radical viaţa unui om. În cazul lui Hermann Oberth, „vocea destinului“ i-a vorbit, la vârsta de 11 ani, prin „gura“ lui Jules Verne, autorul celebrei „Călătorii de la Pământ la Lună“.

Provenit dintr-o familie de intelectuali sibieni la curent cu evoluţia tehnicii, tânărul Oberth a înţeles, după lectura acelei cărţi vizionare, că zborul în Cosmos, precum și călătoria spre Lună nu sunt imposibil de realizat.

În 1908, pe când avea 14 ani, a intuit că soluţia reală pentru realizarea unei călătorii spaţiale nu este cea imaginată de Jules Verne, la bordul unui obuz lansat dintr-un tun uriaş, ci una cu adevărat realizabilă: racheta.

Aceasta va fi punctul în jurul căruia se va centra viaţa lui Hermann Oberth, care a avut norocul să trăiască îndeajuns încât să vadă împlinită o „profeţie“ a bunicului său pe linie maternă.

Pasionat şi el de posibilitatea zborurilor cosmice, acest bunic, pe numele său Friedrich Krasser, a afirmat în vara anului 1869: „Peste 100 de ani vor zbura oameni pe Lună. Nepoţii noştri vor mai trăi“.

Pe 16 iulie 1969, după exact un secol de la acea profeție, Hermann Oberth, nepotul său preferat, s-a numărat printre invitaţii de onoare chemați la Cape Canaveral să asiste la aselenizarea misiunii Apollo 11 şi la primii paşi făcuţi de om pe Lună.

O viață de om

Dar Oberth mai avea de aşteptat până la împlinirea prevestirii bunicului său. Nu mult, cam cât o viaţă de om. O viaţă în cursul căreia istoria tulbure a Europei avea să-l poarte prin tot soiul de evenimente dramatice. Inclusiv prin două războaie mondiale. La primul a participat până în 1915, când a fost rănit.

Întors acasă, Oberth a proiectat o rachetă militară care, pentru acele vremuri, era un veritabil colos: ar fi urmat să aibă 25 metri înălţime, 5 metri diametru şi să fie capabilă să transporte 10 tone de exploziv.

Proiectul a rămas însă doar pe hârtie. Ceva mai târziu, a studiat la Universitatea „Regele Ferdinand“ din Cluj. În paralel, tânărul student sibian a participat la o serie de cursuri de specialitate în Gottingen şi la Heidelberg.

Pentru Hermann Oberth devenise clar că, încă din anii de început ai sec. XX, rachetele cu carburanţi solizi spuseseră cam tot ce aveau de spus. Motiv pentru care el a înţeles că, pentru un zbor cosmic, racheta trebuia să depăşească acest „handicap“ tehnic.

El a fost printre primii care au intuit că următoarea generaţie de rachete trebuie să aibă mai multe trepte şi să utilizeze carburant lichid. În 1923 a publicat cartea „Die Rakete zu Planetenraumen“ („Racheta spre spaţiul interplanetar“).

O lucrare vizionară ignorată iniţial de specialiştii germani. De fapt, nemţii nu au fost capabili să înţeleagă complexitatea ideilor lui Oberth.

Singurul for ştiinţific european care s-a ridicat la înălţimea gândirii tânărului savant a fost Universitatea din Cluj, care l-a acceptat. În paralel, tânărul student sibian a participat la o serie de cursuri de specialitate în Gottingen şi la Heidelberg.

Citește mai mult: Cotidianul

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină