HAJDU GYŐZŐ: Pentru noi, maghiarii, care trăim aici, România este singura ţară natală!

Posted on 8 iunie 2019 by Marin Teodora in Cunoaște România, Dezvăluiri, Istorie // 0 Comments

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Din cauza convingerilor mele, pe care le-am mărturisit în mod deschis, întotdeauna şi în orice situaţie, în faţa opiniei publice şi în presa scrisă, pe parcursul a peste 65 de ani, timp în care mi-am desfăşurat activitatea ca scriitor, publicist şi redactor şef al unor ziare, atât la Cluj-Napoca, Târgu Mureş, cât şi la Bucureşti – unii conţopişti ai organului de presă al fostului partid, care în regimul trecut nu au făcut absolut nimic pentru păstrarea identităţii naţionale, culturale şi lingvistice a maghiarilor din România – m-au etichetat cu obrăznicie drept trădător al naţiunii maghiare, printre altele, şi în paginile ziarului de limbă maghiară “Népújság”, din Târgu Mureş.

În zadar le aduc la cunoştinţă acestor nulităţi, fanfaroni, care se dau mari maghiari, faptul că eu, ca maghiar reformat din creştet până-n tălpi, nu pot fi trădător al naţiunii maghiare, deoarece, ca cetăţean român loial, din respect şi loialitate profundă faţă de singura mea ţară natală, România, mi-am asumat şi obligaţiile presupuse de patriotismul român. Pe lângă toate acestea, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă în condiţiile impuse de regimul trecut – dovadă fiind în acest sens întreaga mea activitate desfăşurată ca scriitor şi publicist, precum şi în domeniul vieţii publice – pentru dăinuirea comunităţii noastre naţionale maghiare, pentru îmbogăţirea culturii, literaturii şi artei maghiare, cu scopul de a contribui la desăvârşirea în continuare a acestora.

Oricine poate intra în Biblioteca Academiei Române sau în Biblioteca Orăşenească din Târgu Mureş pentru a răsfoi colecţia revistei târgu-mureşene a Uniunii Scriitorilor din România, a singurei publicaţii lunare a scriitorilor maghiari din România, “Igaz Szó”, condusă de mine timp de 40 de ani, pentru a se convinge că în deceniile din perioada 1953-1989, în pofida cenzurii brutale, a dictaturii asupritoare a regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu, nicio revistă de limbă maghiară şi nicio o instituţie culturală cu specific maghiar nu a făcut atât de mult pentru păstrarea şi dezvoltarea identităţii naţionale, culturale şi lingvistice a maghiarilor de aici, pentru cultivarea tradiţiilor culturale şi artistice a naţiunii maghiare, cu alte cuvinte, pentru consolidarea identităţii istorice şi naţionale, precum şi a spiritului european al comunităţii maghiare, precum revista “Igaz Szó”, condusă de mine.

Toate acestea puteau fi desăvârşite cu preţul îndeplinirii întocmai a cerinţelor impuse de regimul trecut, respectiv “trebuia să-i dai Cezarului ce-i al Cezarului”. Asumând acest compromis impus nouă, celor de la redacţia revistei amintite, ne-am îndeplinit cu succes sarcinile ce ne reveneau în interesul comunităţii noastre maghiare din România. Atunci când susţin că pentru noi, maghiarii care trăiesc aici, România este singura ţară natală, nu înseamnă nici pe departe că ne întoarcem cu spatele, că nu recunoaştem cultura, întreaga viaţă spirituală a ţării vecine, Ungaria, respectiv tradiţiile istorice şi culturale progresiste ale naţiunii maghiare.

Dimpotrivă! De când lucrez ca scriitor şi publicist întotdeauna şi în orice situaţie am mărturisit, în mod sistematic, dubla legătură naţională şi culturală a maghiarilor din România, anume că existenţa noastră de aici, posibilităţile noastre sociale şi politice, întreaga noastră viaţă spirituală este inseparabilă de realităţile patriei noastre natale, a României şi, de asemenea, este inseparabilă prin mai multe rădăcini ale istoriei şi ale culturii naţiunii maghiare, de limba lui Petőfi, János Arany, Attila József, Zsigmond Móricz şi Gyula Illyés, respectiv de limba maghiară. Mi-am asumat şi am propagat această dublă legătură chiar şi atunci, când în ultimii ani ai regimului trecut puterea a interzis-o prin dispoziţii severe, însă unii scriitori, de exemplu Géza Domokos şi Sándor Huszár, care au cedat în faţa presiunilor politice, au negat această dublă legătură a comunităţii noastre naţionale.

Analele revistei „Igaz Szó” atestă că în virtutea dublei legături, creatorii de frunte ai literaturii contemporane din Ungaria, un Gyula Illyés, un László Németh, un Áron Tamási, un Mihály Váci, un István Örkény, un Mihály Czine – ca să-i amintesc numai pe ei -, au fost colaboratorii revistei „Igaz Szó”, condusă de mine, au contribuit prin creaţiile lor la redactarea mai multor numere ale revistei „Igaz Szó” – ediţii speciale, dedicate operelor lui Petőfi, Ady, Attila József, Gyula Illyés, Zsigmond Móricz, Béla Bartók, Gábor Bethlen -, care erau de o importanţă majoră din punct de vedere al istoriei literare […].

Din dorinţa de a evita orice confuzie sau afirmaţii de rea credinţă, subliniez: când susţin că pentru noi, maghiarii care trăiesc aici, România este singura ţară natală, mă lansez în această afirmaţie pe baza faptelor istorice incontestabile. Să fie clar, odată pentru totdeauna: persoanele care aparţin în prezent comunităţii maghiare din România – cu excepţia a câtorva moşnegi care au peste o sută de ani – , fiecare s-a născut în România.

Aşadar, nu în Ungaria şi nici măcar în Monarhia Austro-Ungară. Atunci, de ce se plâng necontenit ai noştri lideri politici maghiari? Din cauză că s-a prăbuşit Monarhia Austro-Ungară şi a îngropat, în mod legitim, regiunea istorică a Marii Ungarii? De ce trece cu vederea, fără nicio reacţie, conducerea superioară a UDMR această viziune de natură iredentistă care domină ziarele de limbă maghiară din Transilvania, susţinute de această organizaţie, viziune potrivit căreia pentru maghiarii de aici, România nu este patria lor, reprezintă doar pământul natal. Conform acestei afirmaţii, patria maghiarilor din România ar fi în ţara vecină, în Ungaria? Care este acel partid român sau care este acea autoritate română care ar putea să-i ierte conducerii superioare a UDMR că nu protestează împotriva propagandei iredentiste maghiare antiromâne, împotriva instigării naţionale care au un efect dăunător asupra vieţii publice?!

Dar să vedem, din partea cărui lider UDMR ne-am putea aştepta la acest protest legitim? Din partea fostului preşedinte al UDMR, de la liderul spiritual pe viaţă al acestei organizaţii, Béla Markó? Din partea acestui cameleon nu se poate aştepta un asemenea protest specific patriot, deoarece într-una din declaraţiile sale televizate a subliniat clar că pentru el România nu este în totalitate patria sa, deoarce România face foarte multe pentru ca el să nu o poată declara drept patria sa.

Este bine cunoscut ce a făcut UDMR în ultimii 26 de ani pentru ca România să fie considerată de maghiarii de aici drept patria lor şi pentru ca în această ţară ei să trăiască mai bine: Aproape nimic!

Voi cita dintr-unul din ziarele de limbă maghiară din Transilvania: „Dacă facem comparaţie între investiţiile realizate în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna cu investiţiile efectuate în judeţele Cluj, Braşov şi Sibiu, vom putea contabiliza doar eşecul disperat al setei de putere a UDMR, care perpetuă şi azi. În zadar susţine că au făcut, totuşi, ceva pentru maghiarii din Transilvania, dacă faptele dovedesc contrariul. Acesta este rezultatul faptului că, după 1996, cu anumite întreruperi, au fost la guvernare”. („Központ”, Târgu Mureş).

(Articol republicat în cartea lui Hajdu Győző, „La mulți ani, singura noastră patrie natală, ROMÂNIA CENTENARĂ!”, apărută la Editura Asociației Culturale și de Prietenie Együtt – Împreună, 2018. Hajdu Győző a murit la 30 noiembrie 2018, cu o zi înaintea Centenarului Marii Uniri. A fost înmormântat de Filiala 2 Tg. Mureș a SCMD – Sindicatul Militarilor, într-un cimitir ortodox.)