Grădina Rașca

Grădina Rașca, una dintre cele mai cunoscute grădini bucureștene ale secolului al XIX-lea, era locul unde se întâlneau elitele vremii pentru petrecerea timpului liber.

Inițiativa deschiderii unei astfel de grădini i-a aparținut cehului Hrtschka, căruia românii, din cauza dificultății de pronunție, i-au spus simplu Rașca.

Farmecul grădinii, sporit de plimbările acompaniate de muzică, dar și de iluminatul strălucitor în zilele de sărbătoare, „când o stea mare din sticlă multicoloră și palmieri de tablă purtând globuri colorate în loc de fructe anunțau marile serate”, a cucerit ani de-a rândul viața orașului.

Restaurantul grădinii oferea oaspeților preparate delicioase, iar după o masa copioasă „se juca biliard, se bea multă bere și se asculta muzică. Până târziu în noapte cânta orchestra lui Ludovic Wiest și, uneori, muzica militară”.

Tot aici se jucau și numeroase piese de teatru, printre care și „O noapte furtunoasă” și „Conu Leonida față cu reacțiunea” de Ion Luca Caragiale.

Spre încântarea spectatorilor, uneori biletele se vindeau la jumătate de preț, așa cum, de exemplu, ziarul „Dimineața” anunța la 12 iulie 1906 că spectatorii comediei „Odăi mobilate” vor plăti 6 lei la lojă în loc de 12 și 50 de bani la mese, în loc de 1 leu.

Pe vremea aceea, un salariu mediu era de aproximativ 200 de lei.

Grădina Rașca, atât de dragă bucureștenilor, a funcționat până către primul război mondial, pe locul său aflându-se astăzi Facultatea de Arhitectură și o parte a Universității.

Andreea Mâniceanu

(Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Varstelor)

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină