George Enescu și drama Primului Război Mondial

Implicarea omului și muzicianului George Enescu în drama Primului Război Mondial a fost relatată în detalii emoţionante, multe cutremurătoare, conturând o contribuţie nu numai de ordin moral şi cultural, dar inclusiv financiar, pe care acesta a avut-o în susţinerea naţiunii greu încercate şi a trupelor române, al căror sacrificiu a condus la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Într-un exemplar deteriorat al ziarului „Neamul Românesc” din 14 mai 1919, aflat la Biblioteca Academiei Române, regăsim articolul semnat „O profesoară”, care reprezintă pentru noi, cei de azi, un rezumat al rolului – plin de demnitate, modestie, dăruire, eficienţă, aşa cum a fost întreaga sa viaţă – pe care marele muzician l-a avut, ca atâţia alţii, în ceea ce numim în mod generic „făurirea Marii Uniri”.

Reproducem pentru prima dată în format electronic acest articol, redactat conform normelor actuale, fără a împieta însă asupra farmecului limbajului specific epocii. Menţionăm că forma brută a acestuia a fost cuprinsă în volumul lui Valeriu Râpeanu, „Enescu. Contribuţii documentare, reconstituiri, interpretări” (1998). În trei locuri, acolo unde ziarul este deteriorat, se află menţiunea indescifrabil.

“Atât însă nu i-a ajuns maestrului: cu o fălnicie [aici, în sensul de mărinimie – n.n.] cu adevărat regală, Enescu a dăruit tot produsul acestei munci uriașe, în care și-a încordat toate puterile, operelor de binefacere create în timpul războiului.

Am citit că aceste donațiuni au întrecut suma de 500.000 de lei și am rămas uimită nu de dărnicia acestui suflet mare, care nu cunoaște margini nici în felul cum se cheltuiește, dăruindu-se în fiecare clipă întreg celor pe care vrea să-i ridice, ci de alta: Cum de fapta lui n-a găsit imitatori printre marii noștri bogătași, cu averi în mare parte moștenite, nu muncite cu sudoare, mai ales când tot ei și ai lor sunt cei ce au tras foloasele și în războiul acesta, într-un chip sau altul. [N.a.: Zadarnic asemenea câștiguri nu duc noroc niciodată.]

Și, în tot acest timp, activitatea lui Enescu în spitale nu a încetat, dând concerte pentru bolnavi.

Și în Februar, în ceasurile cele mai cumplite ale pribegiei noastre, când sufletele cele mai credincioase începeau să șovăiască, Enescu a fost dintre puținii care ne-au sprijinit.”

Sursa text: Facebook Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe

Foto facebook

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină