Geometria plantelor și Şirul lui Fibonacci. Legile care guvernează natura

Privind în jur, vă puteți imagina că ramurile, frunzele și florile cresc la întâmplare. Adevărul este totuși că locurile în care apare fiecare ramură, frunză, tulpină, mugur sau petală nu este întâmplător, ele dezvoltându-se în conformitate cu niște „legi” precise ale naturii. Existe anumite tipare oriunde te-ai uita în natură, cel mai des întâlnit fiind însă Şirul lui Fibonacci. Secvenţa de numere a fost descrisă de către matematicienii indieni antici, cu câteva sute de ani î.Hr., deşi aceasta îşi are denumirea actuală de la matematicianul italian Leonardo de Pisa, cunoscut public sub numele de „Fibonacci”. Cartea lui Fibonacci „Liber Abaci”, publicată la începutul secolului al XIII-lea, a introdus această secvență magică în lumea occidentală.

Secvența Fibonacci este atât de simplă încât este aproape neclară. Aici, fiecare număr este creat prin însumarea ultimelor două numere, începând de la 1 1 2 3 5 8 13 21 … și până la infinit. Secvența Fibonacci este atât de des întâlnită în natură încât este o provocare să găsești o plantă sau o structură de fructe care nu este conformă cu aceasta. De exemplu, modul în care sunt așezate frunzele de-a lungul unei tulpini este guvernată de secvența Fibonacci, asigurându-se că fiecare frunză are acces maxim la lumina soarelui și la ploaie. Același principiu este și în cazul formării conurilor de pin, a floarii-soarelui, a ananasului sau a cactușilor.

Toate plantele sunt geometrice într-un fel sau altul. Cu toate acestea, există plante a căror geometrie este mai pronunțată decât altele. Iată câteva exemple celebre.

sursa: Bored Panda Amusingplanet

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină