Frații Grimm, savanții geniali care au pătruns în lumea basmelor

Cu toții îi cunoaștem pe frații Grimm datorită colecției lor de basme (care include „Cenușăreasa”, „Rapunzel”, „Hansel și Gretel” și „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”), însă puțină lume știe că, de fapt, cei doi nu au fost autori de povești.

Jacob și Wilhelm Grimm s-au numărat printre cei mai de seamă savanți germani ai începutului secolului XIX. Munca lor în domeniul lingvisticii istorice nu a fost o joacă, ci o cercetare academică serioasă, care ne ajută și astăzi să înțelegem cum se dezvoltă limba.

Deși frații Grimm ar trebui prețuiți pentru cercetările savante și teoriile academice, ne amintim de ei în primul rând pentru că au cules și au păstrat povești și povestiri folclorice…

Culegerea și păstrarea povestirilor folclorice a fost doar o parte din cercetările fraților Grimm. Ca lingviști istorici, frații au încercat să analizeze povestirile orale ale poporului german ca modalitate de a descoperi tendințele limbii.

Interesul lor academic principal îl constituia evoluția limbii așa cum era folosită în literatură, un câmp cunoscut ca „filologie”. Jacob Grimm era interesat în mod special de acest domeniu și a dezvoltat diferite teorii despre progresia limbii…

În 1840, frații Grimm au fost invitați de regele Frederic Wilhelm al IV-lea să lucreze la un dicționar german atotcuprinzător. Dicționarul urma să fie folosit drept ghid de referință pentru savanți.

La fel ca dicționarul englez Oxford, acest dicționar german includea istoria etimologică a fiecărui cuvânt, precum și ortografia, sensul, părțile de vorbire și variațiile. Era o sarcină cu adevărat titanică.

Frații și-au petrecut restul vieții lor lucrând la acest proiect, însă Wilhelm a murit înainte de a termina cuvintele care începeau cu litera D, iar Jacob a murit după ce a terminat cuvintele care începeau cu litera F.

A fost nevoie de peste 100 de ani pentru ca sarcina să fie îndeplinită, potrivit Incredibilia.

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină