Fobiile teribile ale dictatorilor. De ce se temeau Hitler, Stalin, Kim Jong Il sau Ceauşescu…

Dictatorii lumii au avut tot felul de fobii. De pildă, cel considerat personificarea răului în secolul XX, Adolf  Hitler, avea o aversiune până la teamă de… cai. Deşi era cunoscut ca un iubitor de animale, Führerul asemuia caii cu aroganţa aristocraţiei, se ferea de ei şi îi detesta.

Istoricii consemnează faptul că în realitate, Hitler nu a încălecat niciodată un cal, pentru că se temea de caracterul imprevizibil al acestui animal.

S-a dovedit de-a dreptul furios în timpul unei parade militare pentru că mulţimea a admirat mai mult caii decât tancurile şi a încercat, fără succes totuşi, să desfiinţeze cavaleria cu totul.

Un alt dictator considerat de fier, I.V. Stalin, se temea îngrozitor să zboare cu avionul. A fost nevoit să zboare, în 1943, pentru că nu era nicio altă cale sigură de a ajunge la conferinţa de la Teheran.

A schimbat avionul şi pilotul de mai multe ori până să se decidă cu care să zboare şi, pe tot parcursul călătoriei, martorii au confirmat că Stalin a fost agitat, speriat, îngrozit de-a dreptul de turbulenţe. Nu a mai zburat niciodată după aceea.

Fascistul Italian Benito Mussolini nu şi-a ascuns teama de preoţi şi în general aversiunea faţă de Biserica Catolică.

Aceste fobii s-au transformat în prigoană în momentul în care dictatorul a ajuns la putere: grupuri de militari de-ai săi au bătut preoţi în nenumărate rânduri, au terorizat cluburile bisericeşti şi au devalizat bănci catolice.

Ulterior, din calcul politic şi pentru a-şi securiza puterea, a ajuns la o înţelegere cu Papa Pius al XI-lea…

Un alt tiran cu o fobie ciudată a fost Kaiserul Wilhelm al II-lea, căruia îi era frică de… asiatici, pe care îi numea „pericolul galben”.

Nicolae Ceauşescu era îngrozit de aerul condiţionat şi în general de boli. Ipohondru notoriu, dictatorul român a ordonat ca toate clădirile să fie construite fără sisteme de aer condiţionat, iar delegaţiile care îl însoţeau în vizitele prin ţări africane erau nevoite să îndure temperaturile extreme fără murmur.

Mai mult, Ceauşescu era obsedat că va fi otrăvit, dezinfecta tot ce trebuia să atingă şi folosea şerveţele sterile de fiecare dată când dădea mâna cu cineva.

Martorii acestei fobii povestesc că, după o întâlnire cu preşedintele american Jimmy Carter, Ceaușescu s-a şters pe mâini şi pe faţă, la întoarcere, cu o întreagă sticlă de spirt, potrivit listverse.com.

După ce Fidel Castro i-a povestit cum a dejucat un complot prin care urma să fie otrăvit prin intermediul hainelor, Ceauşescu a decis că nu va purta un rând de îmbrăcăminte decât o dată. Ironia istoriei a făcut să fie executat lângă o toaletă…

Cele două Corei au avut fiecare parte de câte un dictator care se temea de tot felul de lucruri. În sud, Park Chung Hee a decis, în anii 1960-1970, că o mare primejdie pentru puterea sa este… cultura americană, marcată de hippie şi rock and roll.

Aşa că a ordonat arestarea muzicienilor, interzicerea muzicii lor, iar pe rockerul Shin Joong-hyun, care a refuzat să scrie o piesă în care să-i înalţe osanale dictatorului, autorităţile l-au torturat, iar apoi l-au internat într-un ospiciu.

Fobia dictatorului faţă de cultura vestică a mers până acolo încât s-a decis prin lege lungimea fustelor femeilor şi a părului bărbaţilor. Nu puţine au fost cazurile în care unii dintre aceştia au fost raşi şi tunşi pe stradă de către poliţie.

Iar în nord, Kim Jong Il a adunat un grup de medici care au primit instrucţiuni de a găsi formula prin care dictatorul şi fiul său să trăiască cel puţin 100 de ani.

Aşadar, una dintre cele mai mari temeri ale fondatorului regimului nord-coreean era cea de moarte.

Potrivit medicului personal al dictatorului, Kim So Yeon, grupul a analizat 1.750 de ierburi miraculoase, a înfiinţat un soi de terapie prin râs, astfel încât periodic erau organizate pentru Kim Jong Il spectacole care să-l amuze, apoi s-a trecut la transfuzii de sânge de la persoane foarte tinere, care erau hrănite special în acest scop. Acestea nu au făcut decât să-i schimbe grupa de sânge şi, cu toate eforturile, dictatorul nu a trăit „decât” 82 de ani.

Printre fobiile inexplicabile ale tiranilor se află şi teama fostului autocrat din Guineea Ecuatorială Francisco Macias Nguema, de… educaţie.

Decretându-se pe sine „Mare maestru al Ştiinţei, Educaţiei şi Culturii”, i-a prigonit pe intelectuali și a ucis sau exilat pe oricine avea studii superioare. Istoricii consemnează că la finalul regimului său, doar vreo 10 absolvenţi de colegii tehnice mai existau în ţară.

Roxana Istudor

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină