Ființa bizară despre care poveștile din Madagascar spun că avea chip de câine, însă era „pe jumătate lemurian”, a existat cu adevărat. Încă un basm… confirmat!

La o vreme, în folclorul din Madagascar circulau povești ciudate cu privire la o ființă bizară, numită Tretretretre, care ar fi avut chip de om sau de câine – în alte variante (mai corecte), o coadă foarte mică, dar un trup voinic, cam cât o gorilă sau un tăuraș de doi ani. Un fel de Big Foot adaptat condițiilor și concepțiilor din Madagascar.

Ajuns pe acele exotice meleaguri la mijlocul secolului XVII, în calitate de guvernator al insulei, francezul Ètienne de Flacourt, a fost intrigat de aceste povești și a încercat să dezlege misterul, convins fiind, în spiritul raționalist specific civilizației noastre europene, că trebuie să existe o realitate pe baza căreia s-au format înfricoșătoarele legende ale băștinașilor.

După cum se știe, Madagascarul este „țara lemurienilor”. Nu a acelor lemurieni legendari pe care istoria non-conformistă îi identifică cu giganții din vechime și care formau populația miticului continent Lemuria din emisfera australă, contemporan cu dinozaurii. Ci acele maimuțe nocturne, care fac parte din categoria primatelor  și care acum sunt în pericol de dispariție.

Descrierea amănunțită a făpturii mitologice Tretretretre corespundea cu aspectul unui lemurian. Numai că era o problemă… Cel mai mare lemurian în viață, deci un Hercule al lemurienilor, n-avea, atunci când a fost cercetat, mai mult de 7 kg. Un lemurian ceva mai voinic măsoară puțin peste 50 de cm și cântărește 4,5 kg. Deci e departe de dimensiunile unei gorile sau ale unui tăuraș!

S-a spus că animalul descris de către localnici ar fi „doar o ființă mitologică”. Însă surpriza cea mare a apărut atunci când au fost descoperite câteva resturi osoase aparținând unei maimuțe care a avut dimensiuni respectabile. Este vorba despre Megaladapis edwardsi, un lemurian-gigant.

Totuși, era greu de crezut că băștinașii ar mai fi avut amintiri legate de această specie ce nu mai exista de mii și mii de ani, după cum apreciau oamenii de știință. Între timp, misterul a fost elucidat complet. Megaladapis edwardsi, lemurul cel voinic, a dipărut mai recent decât se credea, vinovați făcându-se vânătorii dar și fermierii – prin distrugerea mediului de viață al acestor fantastice animale.

În cel mai optimist scenariu, ultimii reprezentanți ai acestei fascinante specii au viețuit în urmă cu 4 sau 5 secole. Deci poveștile băștinașilor Madagascarului au un fundament solid, în ciuda anumitor exagerări privind dimensiunile animalului. Megaladapis edwardsi avea dimensiunile unui bărbat mai mărunțel. Evaluarea vechimii fosilelor cu ajutorul radiocarbonului indică faptul că lemurienii Megaladapis din Madagascar au dispărut în jurul anului 1500.

De amintit, în legătură cu mitologia și animalele dispărute, este faptul că în folclorul românesc leul este un animal la care fac referire o mulțime de balade și legende. Ei bine, leii au viețuit în vechime (cu milenii în urmă) atât în Peninsula Balcanică, cât și pe teritoriul patriei noastre. Ar fi interesant să aflăm cum explică acei istorici care neagă continuitatea milenară a neamului nostru pe aceste meleaguri faptul că în folclorul românesc este încă vie amintirea unei feline care a dispărut din fauna autohtonă cu peste 5000 de ani în urmă…

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: „Explorarea Necunoscutului” (Reader`s Digest), perplexcitywiki.com, www.animalutul.ro

Surse imagini: rom-diz.livejournal.com, www.etsy.com, extinct-animals.wikia.com, perplexcitywiki.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină