Enigma faimoaselor cranii de cristal. Cine le-a confecționat și în ce scop?

Vreme de zeci de ani, renumitele cranii de cristal provenite, după cum se susține, din Mesoamerica, au constituit o sursă de controverse. Fascinantele și enigmaticele cranii de cristal (cuarț) au făcut obiectul unui interes puternic și al unor controverse aprige între arheologi, oameni de știință, pasionați de ezoterism și specialiști ai muzeelor, pentru mai mult de un secol.

Există o mulțime de asemenea cranii de cristal în diferitele colecții private și publice din întreaga lume. Unele sunt cofecționate din cristal transparent, altele sunt din cuarț cenușiu sau colorat. Unele sunt de dimensiuni asemănătoare unor cranii umane și prezintă detalii foarte atent lucrate, în timp ce alte cranii sunt mai mici, cu o lucrătură mai puțin rafinată. Se crede că toate provin din Mexic și din America Centrală.

Unii oameni nutresc credința, bazată pe ceea ce citesc în diferitele lucrări și articole senzaționaliste, că aceste artefacte au fost sculptate cu mii sau chiar zeci de mii de ani în urmă, de către o strălucită civilizație antică mesoamericană. Alții cred că acestea sunt, nici mai mult, nici mai puțin, decât relicve din legendara insulă Atlantis sau chiar… dovada că extratereștrii i-au vizitat pe azteci, înaintea conchistadorilor spanioli.

O bună parte dintre povestirile despre craniile de cristal (cuarț) se concentrează asupra puterilor lor supranaturale sau vindecătoare. Joshua Shapiro, coautor al lucrării „Misterele dezvăluite ale craniilor de cristal”, aduce în discuție pretinsele puteri tămăduitoare și abilitățile psihice extinse experimentate de către oamenii care au venit în contact cu aceste cranii. Însă este binecunoscută capacitatea autosugestiei de a pune imaginația și latura emoțională a minții umane la lucru, astfel încât să apară modificări fiziologice sau schimbarea dispoziției psihice la contactul cu un obiect despre care o persoană crede cu fermitate că ar avea puteri speciale, vindecătoare!

Mai poate fi amintită și credința (de fapt, o teorie extrem de greu de dovedit) că obiectele acestea de cristal ar fi un soi de computere – extrem de avansate – care pot înregistra energiile subtile provenite de la oameni sau chiar opinia că pe ele ar fi stocată o parte din istoria secretă a Terrei. Majoritatea arheologilor și oamenilor de știință sunt cel puțin sceptici, vizavi de asemenea păreri, greu de susținut prin argumente și experimente.

Ca simboluri, craniile au avut un loc important în vechea artă mesoamericană, în special în cultura aztecă. Totuși, operele de artă ale aztecilor nu erau realizate în așa fel încât să imite realitatea cu fidelitate. Prin fidelitatea lor în reproducerea realității, cele mai multe dintre craniile de cristal par confecționate, mai degrabă, de către europeni.

La azteci, craniile constituiau un simbol al regenerării, susține Michael Smith, profesor de antropologie la Universitatea de Stat din Arizona, care adaugă că reprezentările unor cranii erau considerate, de către azteci, drept mijloace de a intra în contact cu zeii lor. Profesorul se arată sceptic în legătură cu puterile speciale ale acestor artefacte.

Recentele examinări realizate cu ajutorul microscopului electronic asupra unor cranii de cristal, de către British Museum și Institutul Smithsonian, au scos la iveală urme care ar fi putut fi lăsate numai de către uneltele moderne de sculptură. Ambele instituții estimează că artefactele de acest fel pe care le dețin datează dintr-un interval care începe de la mijlocul secolului al XVIII-lea și se sfârșește pe la sfârșitul veacului al XIX-lea, o perioadă în care interesul public față de culturile antice și precolumbiene era tot mai ridicat, iar colecționarii bogați ai Occidentului erau foarte dornici de noi piese exotice.

Un studiu britanic a condus către teoria că majoritatea craniilor provin dintr-o zonă a Germaniei renumită pentru artizanii capabili să confecționeze obiecte complicate de cristal (cuarț), pe la sfârșitul secolului al XIX-lea.

De altfel, niciun astfel de craniu n-a fost descoperit vreodată la vreo săpătură arheologică oficială. De aceea, specialiștii de la Bristish Museum consideră că toate craniile de cristal sunt, probabil, falsuri. Cât privește exemplarul deținut de către British Museum, deși inițial s-a crezut că a fost confecționat în Mexic, de către azteci, a reieșit, mai târziu, că este doar un… fals modern.

Pe de altă parte, nimeni nu știe, sigur, de către cine au fost realizate aceste cranii și când s-a întâmplat acest lucru. Fiind obiecte compuse din materie anorganică nu li s-a putut stabili vârsta prin metoda datării cu radiocarbon (C-14). Este suficient pentru ca ipotezele extravagante să persiste. Și chiar să se înmulțească!

Sursa: www.nationalgeographic.com

Text: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină