Diferența dintre un chelner european și un popă român de la țară…

La Paris, la Berlin, la Viena și în alte părți sunt nenumărați oameni civilizați. Și totuși, cei mai mulți sunt inculți. Ați văzut, desigur, de nenumărate ori asemenea oameni. Sunt milioane și milioane în ziua de azi.

De exemplu, chiar și un chelner sau un portar internațional de la Viena sau Paris, orice lacheu de la Berlin pot fi oameni foarte «civilizați» în înțelesul tuturor parveniților.

Ei știu scrie și ceti admirabil, – știu de regulă mai multe limbi străine; au numeroase cunoștințe de geografie, de științe naturale (doar muzeele răspândesc «civilizație!»…), de politică, de cerințele și felul vieții high-life și multe, multe altele, civilizație de care un biet popă cum se cade, harnic și cuvios, din cel sat ardelenesc habar nu are.

Chelnerul sau portarul internațional, cu leafă și venituri neasemănat mai mari decât ale popii, trăiește aproape de înălțimile civilizațiunii moderne.

Când portarul sau chelnerul acela se îmbracă de ieșit în oraș, în hainele lui elegante, à la dernière mode, și se plimbă pe stradă sau intră într-un local public, el este «egal» cu toată lumea civilizată.

Cei ce nu-l știu cine este și se dau cu el în vorbă îl cred lesne foarte civilizat, probabil vreun director de ziare, de căi ferate, de bancă – mai știi? În orice caz «un om foarte bine», très comme il faut…

Căci el citește ziare mari, Le Journal, Daily Graphic, Neues Wiener Tagblatt, Lokalanzeiger ș. a. El pricepe de minune spiritul din Vie de Paris, din Fliegende Blätter, din Tit-Bits. E în curent cu toate chestiunile.

Probabil că e ateist, materialist, antimilitarist convins, intervenționist ireductibil, când e vorba de a se reduce veniturile boerilor cari îl gratifică cu bacșișuri grase, dar cari parcă tot se cred mai «grozavi» decât el.

E foarte probabil că și el își bate joc de l’idée de patrie. E poate chiar, tot ce se poate, prezidentul vreunui club politic districtual sau autoritate în vreo altă organizație democratică, radicală, socialistă. E un om cu idei înaintate… Cine se poate îndoi de aceasta?…

Celălalt, Sfinția Sa, părintele nostru din cel sat, de pe cea muchie de deal, pierdut în Europa, duce o viață, patriarhală, reacționară și mizerabilă, după convingerea civilizatului nostru lacheu sau chelner.

Aici, iubite cetitorule, dacă nu numai mintea ta, ci și inima ta este la locul ei, te întreb: care din acești doi oameni este un factor adevărat de adevărată cultură din punct de vedere național românesc?

Încape vreo îndoială? Încape măcar un singur moment de îndoială pentru orișicare om într-adevăr cult el însuși?

Adăogai dinadins: «din punct de vedere național românesc», ceea ce schimbă imediat orice idee preconcepută în sens cosmopolit și îi arată fiecărui român de bun-simț că cultura adevărată nici nu se poate concepe aminteri decât în sens național: în legătură cu valoarea pe care ea o are pentru reala dezvoltare a particularităților unei naționalități.

Și acum – îmi dau foarte bine seama de încheierea pe care de mult o am și pe care o formulez aici zicând – că cea mai mare parte a culturei europene, internaționale de azi, are un caracter cu desăvârșire chelneresc.

Meseria de chelner e onorabilă ca orice meserie onestă, ca orice muncă. Nu ea este de vină că bietul chelner e un civilizat incult. Alții poartă vina. Căci meseria de chelner nu este întru absolut nimic de neapărată trebuință spre a constata la cineva acest fel de civilizație.

Sunt în ziua de azi în Europa nenumărați avocați, doctori, profesori, chiar universitari, legiuitori, funcționari care, făcând abstracție de meseria lor, stau pe același nivel de civilizație.

Cu alte cuvinte, în afară de meseria lor, nici ei nu au mai multă cultură adevărată decât acei chelneri și portari […].

De ce este chelnerul din chestie un civilizat incult? Sunt cunoștințele lui de desprețuit? Ar fi ridicol a se susține aceasta. Multe din ele vor fi defectuoase, dar așa cum sunt, ele fac din el un om, din acest punct de vedere, cu mult superior în civilizație decât nenumărați provinciali.

Și totuși e un incult. Pentru că el însuși a pierdut, prin această civilizare forțată și criminală, dreapta sa judecată, dreapta sa simțire, pe care le va fi avut în copilăria sa nevinovată.

Pentru că o falsă «știință» politică, o falsă «filosofie» și o criminală demagogie au nimicit în sufletul lui tot ce era dreaptă simțire de francez. El azi e un automat. Nu mai e om simplu: dar în plentitudinea bunului-simț național al poporului său. El azi e un străin.

Putea deveni tot ce a devenit ca situație materială, și totuși să rămână francez drept-credincios, cu dragoste de neam, cu respect pentru oștire, pentru ordinea socială, pentru credințele și moravurile naționale ale poporului său.

Dacă civilizația demagogică nu-l pervertea. Azi e o păpușă. Un stupid și un insolent care luptă direct la slăbirea și dărâmarea patriei sale. Pentru că «civilizația» l-a «convins» că patria e o «invenție a jupuitorilor poporului».

Pentru că civilizația materialistă a omorât sufletul în el. Pe un asemenea «civilizat», nimeni nu l-ar caracteriza mai bine decât țăranul nostru care zice «că-i îmbrăcat ca Domn și n-are minte de om».

Aurel C. POPOVICI

„Naționalism sau democrație. O critică a civilizațiunii moderne”, 1910. Cartea a fost republicată la Editura SENS, în 2020.

Sursa: CERTITUDINEA

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină