Diferența dintre degetul arătător și degetul inelar spune multe despre tine. Indică dacă ai abilități atletice sau dacă ești predispus(ă) la depresie

Unii oameni spun că practicile precum ghicitul în palmă nu le inspiră încredere, deoarece n-au absolut nimic de-a face cu știința sau că, la fel ca frenologia, chiromanția este o biată pseudoștiință, numai bună pentru creduli. Se pare că destinul omului nu poate fi citit în palmă, dar privind palmele cuiva, o persoană care s-a dedicat studiului morfopsihologiei poate furniza o mulțime de informații exacte despre firea unei persoane, ba chiar și despre sănătatea acesteia.

Mâinile omului, la fel ca și constituția sa coprorală spun foarte multe despre personalitatea sa, dacă abordarea este una științifică, lipsită de superstiții și prejudecăți. Potrivit datelor oferite de către Universitatea de Științe și Tehnologie din Norvegia (NTNU), prin compararea lungimii degetului arătător și a degetului inelar oricine poate afla lucruri foarte interesante despre sine și despre cei din jur. De pildă, îți poți da seama dacă ești predispus la anxietate sau dacă ești un sportiv înăscut (în cazul în care nu ți-ai dat seama până acum!).

Cercetătorii au ajuns de mai multă vreme la concluzia că oamenii al căror deget arătător este vizibil mai scurt decât degetul inelar au fost expuși la o cantitate mai mare de testosteron în viața intrauterină. Persoanele ce aparțin acestui grup au abilități de orientare spațială și atletice mai bune decât media, dar sunt și mai predispuși la ADHD ori la sindromul Tourette.

În organismul fiecărei ființe umane sunt prezenți atât hormonii masculini, cât și cei feminini. În organismele unor bărbați sunt secretate mari cantități de testosteron (de către testicule), în vreme ce la alți „reprezentanți ai sexului tare” această secreție este mai degrabă modestă.

Testosteronul are influență asupra comportamentului și asupra fizicului. Testosteronul stă la baza dorinței de competiție a bărbaților. Tot el le conferă acestora mai multă cutezanță și o sporită forță musculară. În viața prenatală femeile pot fi expuse la o oarecare cantitate de testosteron, însă în viața adultă ele n-au nevoie de cantități prea mari din acest hormon. În organismul feminin, testosteronul poate fi produs la nivelul ovarelor și al suprarenalelor.

Relația dintre lungimea arătătorului și cea a inelarului indică, fără niciun dubiu, în ce măsură a fost un individ expus la testosteron în viața sa prenatală, după cum susține Carl Pintzka medic și cercetător științific (la NTNU). Bărbații care au degetul arătător aproximativ la fel de lung ca degetul inelar au fost expuși la o cantitate mai mică de testosteron în timpul vieții intrauterine.

Balanța acestor hormoni în timpul vieții prenatale exercită consecințe și în viața adultă. Cu cât expunerea sa la testosteron a fost mai mare în pântecele matern, cu atât vor fi mai sporite șansele ca o persoană să aibă abilități sportive. Aceste persoane expuse la testosteron într-o măsură mai mare, care au și un arătător mai scurt decât inelarul, vădesc apoi, în viața adultă, o capacitate superioară de-a se descurca în realizarea acelor activități în care de obicei bărbații se descurcă mai bine.

De exemplu, au o mai bună capacitate de orientare în spațiu. Pe de altă parte, un nivel redus al testosteronului la care am fost expuși în viața intrauterină determină, după cum s-a constatat, o mai bună memorie verbală, concretizată prin capacitatea de a reține și reproduce ușor cuvintele noi. Fiecare categorie cu avantajele și dezavantajele sale!

Din cercetările doctorului Pintzka a rezultat că nivelul ridicat de testosteron la care suntem expuși în viața embrionară și fetală determină un risc mai crescut de dezvoltare a bolilor care apar mai frecvent la persoanele de sex masculin, printre acestea numărându-se sindromul Tourette, ADHD și autismul. Pe de altă parte, dacă nivelul testosteronului la care e expus copilul în pântecele matern e redus, sporește riscul ca el să dezvolte mai târziu tulburări ce se ivesc mai frecvent la femei, cum ar fi depresia și anxietatea.

Femeile care au obținut scoruri mai ridicate la testele de poziționare în spațiu (aptitudini geometrice) au fost expuse într-o măsură mai mare la testosteron în viața intrauterină iar organismele lor produc, deseori, și în viața adultă cantități mai mari din acest hormon, în vreme ce la femeile la care expunerea la testosteron a fost mai redusă în ambele situații, s-au observat scoruri mai mici la acest tip de teste. Aceasta nu înseamnă însă că este de dorit ca un organism feminin să producă prea mult testosteron. Nu este bine deloc nici măcar pentru bărbați, atunci când această secreție e extrem de abundentă!

Autor: Tomi Tohăneanu

Sursă: www.sciencedaily.com

Surse foto: bodybuilding.com, www.dailymail.co.uk, www.livescience.com, www.huffingtonpost.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină