Diademele princiare valahe de aur din sec. XIII, descoperite la Goranu (Jud. Vâlcea)

Cu prilejul unor lucrări de terasare din imediata apropiere a oraşului Râmnicu Vâlcea, în cartierul Goranu, au fost scoasă la lumină,  în anul 1980, două diademe princiare valahe din aur aparţinând secolului XIII (cca. 1250). Pe una din acestea este înscris numele „Anca”. De o valoare certă, această coroană ne ajută în interpretarea datelor istorice din arhivele noastre și cele maghiare. Cu totul surprinzător pentru mulți din istoricii noștri, ca și pentru noi, ar reieși că primul voievod pe aceste meleaguri a fost voievodul Bogdan, cu mama lui Anca, acesta domnind la începutul sec. XIV (1303 – 1304) și el este cel care a construit prima catedrală episcopală a Râmnicului.

Inițial aceaste diademe a fost depuse la Banca Naţională a României, urmând apoi să fie încredinţate Muzeului Naţional de Istorie a României din București. Cum de au apărut aceste diademe prețioase în zonă? Părerea cercetătorilor este unanimă în privinţa existenţei în perioada secolelor XII și XIII, a unei obşti teritoriale în zona actualului oraş Râmnicu-Vâlcea, şi anume în perimetrul cuprins în partea de nord, între dealul Cetăţuia, râul Olt spre est, dealurile Capela şi Troianu spre vest, iar spre sud se întindea până la Stolniceni.

În binecunoscuta epopee germană Nibelungenlied (cunoscută ca și „Cântecul Nibelungilor”), scrisă în jurul anului 1200 (după varianta orală mult mai veche), este menţionat un „duce” numit Râmunc din „ţara vlahilor”. Mulţi au localizat această formaţiune prestatală la sud sau răsărit de Carpaţi, iar alţii chiar în zona Râmnicului. Nu ştim dacă la ea se referă epopeea germană, dar, cu certitudine, în jurul Râmnicului exista sigur în perioada secolelor IX-XIII, o formaţiune politică românească.

O legendă culeasă de Grigore Tocilescu, de la o anume Uţa Logofeteasa, ne aduce în discuţie zona cartierului Goranu, în punctual „La Malul Alb”, unde există posibilitatea de a se fi aflat o cetate puternic fortificată a cărei distrugere istoricii o plasează în secolele XIII – XIV, în timpul marii năvăliri mongole.

Aşa cum afirma și istoricul Nicolae Iorga, „Şi marii noştri voievozi au purtat, de la început, la zilele mari, cununa cu aur, lungi rochii de brocard de aur, papuci de piele subţire, cu calcâiul mic şi vârful rotunjit”. Lumea secolelor al XII-lea și al XIII-lea iubea, în societatea sa înaltă, fastul. Numeroase obiecte de podoabă se regăsesc în săpăturile arheologice efectuate în zone ca Voineşti sau Streja-Cârţişoara: lanţuri cu pandantive şi pietre (cazul Tezaurului de la Streja, de secol XII), inele şi catarame felurite (Voineşti, secolele XII – XIII) sau brăţări cu motive geometrice (meandre, romboidale) şi fragmente de cercei (Oțeleni, sfârşit de secol XIII).

Din acea perioadă nu avem multe dovezi documentare asupra structurilor politice și statale de la noi. Acum, prin această descoperire arheologică, putem spune: „Aceasta este diadema de la Goranu, (…). Este o coroană a Principilor de la Vâlcea (Râmnicu Vâlcea). Coroana este asemănătoare cu a Constanței de Aragon. La nivelul anului 1290, principii români din NV-ul Olteniei purtau astfel de coroane”, așa cum declară și Dr. Sergiu Isopescu.

În prezent, diademele princiare valahe se află expuse la secţiunea „Tezaur” a Muzeului Naţional de Istorie a României din București. Din diadema cu șapte lobi s-au păstrat doar cinci plăcuţe din foaie de aur, de formă dreptunghiulară, prevăzute în partea de sus cu câte un ornament reproducând floarea de crin. În vârful fiecărei inflorescenţe, pe revers, era prinsă o cruce din fire subţiri de aur. Cele șapte „flori de crin” și cele șapte „cruci cerești” de pe această diademă sunt trimiteri clare la simbolismul numărului șapte. Cea de a doua diademă pare a nu fi fost restaurată în totalitate, din aceasta lipsind un număr de pietre prețioase.

Diademele princiare valahe din aur descoperite la Goranu (jud. Vâlcea) se purtau, probabil, în timpul ceremoniilor de la curtea unui principe, al unui personaj important. Ele se alătură celorlalte diademe  descoperite în România, la Gogoşu, Schela Cladovei, Olteni, pentru spaţiul Munteniei, sau Cotnari, pentru cel al Moldovei. Acestea sunt taine ale pământului românesc pe care va trebui să le decriptăm și să le oferim și celorlalți doritori, spre buna împăcare cu trecutul și pentru buna planificare a viitorului nostru.

Conf. univ. dr. George V Grigore

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină