De la Sfârșitul Lumii la Revelație…

Indiferent de scenariile care s-au țesut în jurul pandemiei COVID-19, virusul  este o realitate. O realitate cu două fețe, am putea nuanța, una obiectivă și alta psihologică, cea din urmă fiind, de fapt, cea mai importantă.

În acest moment, nu mai are importanță cine și dacă a fabricat virusul, în sensul că nu mai reprezintă o urgență și nu în direcția asta trebuie să ne mobilizăm energiile. Așa cum, de pildă, atunci când cineva dă foc la pădure, prima urgență nu este să alergi după incendiator, ci să stingi focul.

Mai ales că suntem cu toți părtași la incendiu: i-am văzut pe piromani cum se pregătesc să dea foc (unii deghizați în pădurari!), am văzut cum își aduc sculele, am văzut cum se declanșează incendiul și am tăcut.

Nu toți dar, în orice caz, cei care n-au tăcut au fost prea puțini pentru a constitui o masă critică. Reacționăm, iată, abia acum, când incendiul a cuprins pădurea și nu mai avem unde fugi…

Personal sunt convins că, da, coronavirusul e fabricat în laborator (iarăși, nu e important dacă de chinezi, americani sau ruși) și, dacă a fost fabricat, e clar că pentru a fi folosit într-un scop anume, respectiv ca armă biologică.

Dacă autorii direcți ai acestei pandemii sunt la nivel de ocultă mondială, sau ceva mai jos, la nivel de interese geopolitice, asta iarăși nu se poate ști, deocamdată.

Dar în ipoteza că declanșarea ei s-a produs la acest din urmă nivel (SUA, China sau Rusia), nu e niciun risc în a afirma că aceasta a devenit automat o oportunitate pentru „ocultă” (în sensul „proiectului” prezentat de Jacques Attali în cartea sa „Scurtă istorie a viitorului”).

Și mai sunt convins că, pentru scenariștii „ocultei mondiale”, coronavirusul este un test planetar, în scopul evaluării tipului și nivelului de reacție a speciei umane la o criză de o asemenea amploare, în scopul unui control absolut asupra omenirii (Globalismul).

Pandemia este însă și un altfel de test, pe care niciun scenariu globalist nu l-a luat în calcul. Acceptând ideea că lumea a fost creată de Dumnezeu, este puțin probabil că acesta și-a abandonat creația.

Și cum e de presupus că Dumnezeu e mai inteligent decât dușmanul său de moarte, nu este exclus ca vehiculul lucrării Sale să fie chiar lucrarea adversarului Său. Vreau să spun că pandemia (generată de un dușman al speciei umane) poate trezi la reflecție și deșteptare specia umană însăși.

Raționamentul e valabil chiar făcând abstracție de existența lui Dumnezeu, căci ființa umană e imprevizibilă și poate avea reacții de un eroism sublim (istoria a consemnat nenumărate) care pot spulbera orice atentat la esența speciei.

Acesta este, de fapt, rostul acestor pagini „dedicate” celei mai noi nenorociri planetare, pagini intitulate, metaforic, „Stare de asediu”. Genericul e „împrumutat” din titlul unei excepționale piese de teatru a lui Albert Camus, din care vom prelua, sub formă de EXERGUM, fragmente relevante în sensul celor prezentate aici.

Ele constituie contrapunctul grav, tema de reflecție existențială și metafizică a tuturor nenorocirilor statistice pe care le urlă presa. Temă care este, de fapt, revenirea termenului APOCALIPSĂ de la sensul curent (SFÂRȘITUL LUMII) la cel inițial, de REVELAȚIE.

Miron Manega

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină