De ce generalul Constantin Christescu, cel care a pregătit victoria Armatei Române la Mărășești, a fost victima politicienilor și a ajuns în uitare?

Astăzi numele său este aproape necunoscut, deși Constantin Christescu (1866-1923) a făcut parte dintre cei mai merituoși generali care au participat la Cel Dintâi Război Mondial, îndeplinindu-și îndatoririle în mod exemplar și având o contribuție majoră la victoriile obținute de către ostașii români în bătălii, mai ales în cea de la Mărășești.

În 1918 a fost șef al Marelui Cartier General. Anterior, fusese comandant al Armatei de Nord Române (în 1916) și comandant al Armatei I române (vara lui 1917). Vreme de trei ani, până în 1923, Constantin Christescu a fost Șef al Marelui Stat Major. Se pare că generalul Christescu a fost nedreptățit în mod sistematic de către unii politicieni liberali, după cum susținea Constantin Argetoianu, politician interbelic ale cărui afirmații s-au dovedit nu o dată a fi exacte.

Generalul Christescu a fost considerat întemeietor al școlii de stat major din țara noastră. Lucrările sale de tactică și strategie sunt remarcabile, în vreme ce planurile  de atac pe care le-a alcătuit pentru oștirea sârbă, în vederea confruntării cu armata Bulgariei, i-au adus Serbiei o victorie răsunătoare.

Deși a fost coordonator la conceperea planurilor de campanie pentru Primul Război Mondial, cu foarte puțină vreme înainte de memorabila bătălie de la Mărășești generalul Christescu a fost înlăturat din funcția de conducere pe care o deținea, în locul său fiind adus generalul Eremia Grigorescu.

Înverșunați, adeversarii săi nu i-au recunoscut munca și  sacrificiile făcute pentru țară la vremuri de mare cumpănă. Militari mai puțin merituoși au primit Ordinul „Mihai Viteazu”, dar când i-a venit rândul generalului Christescu… s-au terminat decorațiile. A fost, pur și simplu, dat la o parte de la onorurile care i se cuveneau.

Era cu neputință ca șirul de nedreptăți care i s-au făcut să nu-l fi afectat pe marele militar și să nu fi avut legătură cu sfârșitul său timpuriu, la vârsta de doar 57 de ani. După trecerea sa prematură la cele veșnice (în mai 1923), mai marii vremii n-au îngăduit să fie înmormântat în mausoleul de la Mărășești.

Totuși, familia sa a solicitat și mai târziu acest lucru. Unul dintre cei care s-au opus, peste ani de zile, la o altă încercare de aducere a osemintelor generalului Christescu la Mausoleul de la Mărășești a fost chiar regele „de tristă amintire” Carol al II-lea.

S-a obiectat că fostul șef al Statului Major n-a pierit pe câmpul de luptă, ci la câțiva ani după război. Dar în cazul altor foști lideri militari această regulă nu a fost aplicată. Până la urmă, în sarcofagul de la Mărășești în care trebuiau să fie depuse osemintele generalului Christescu au fost așezate cele ale unui general sovietic, în 1947. Pe atunci „lumina” începuse deja să vină de la est, din URSS.

La două zile de la moartea marelui general, Grigore Antipa a ținut un discurs emoționant, într-o ședință a Academiei Române, prin care era pusă în lumina binemeritată personalitatea celui pe care unii dintre fruntașii țării s-au dovedit incapabili să-l prețuiască.

Iată ce spunea Antipa:  “Generalului Christescu i se datorează cea mai mare victorie a armatei române în Războiul Mondial, căci este acela care, prin marile sale talente de organizator, a refăcut armata noastră în Moldova și care a organizat lupta ei eroică și a pregătit biruința de la Mărășești, provocând nu numai admirația aliaților, ci și respectul dușmanilor”.

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursa: www.revista.forter.ro, wikipedia.org

Imagini: wikimedia.org, www.militaryhistoryonline.com, www.germanyonstamps.iblogger.org, www.worldwar1archive.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină