IT și noua revoluție!

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Între anii ’50 și ’70, SUA a dedicat energii incredibile dezvoltării tehnicii de calcul și a tehnologiilor înalte derivate din aceasta. În zona comunistă a lumii, statele respective acopereau întârzierea printr-o industrializare rapidă.

Când SUA a scos la lumină noua sa găselniță, statele socialiste au protestat deoarece tehnica de vârf, automatizarea extremă și robotizarea nu prea cadrau cu ideologia oficială.

De partea cealaltă, aliații SUA, mai cu jenă, mai cu entuziasm(unii dintre ei) au început să adopte noile invenții. Ceea ce, în final s-a dovedit a fi o revoluție similară celei industriale.

Lipsa de viziune a socialiștilor i-a transformat în victime cam la fel cum statele musulmane au fost victima Revoluției Industriale. Scalabilitatea oferită de noile tehnologii a aruncat în derizoriu modelele economice rămase tributare vechii paradigme, astfel încât în anul de grație 1989 bula comunistă s-a spart zgomotos.

Noile state răsărite au adoptat modelul american, dar asta nu le-a ușurat în niciun fel situația întrucât au devenit dependente tehnologic de SUA. Într-adevăr, tehnica de calcul și internetul s-au dovedit a fi instrumente care au îmbunătățit teribil procese altă dată greoaie și mari consumatoare de resurse.

Însă, de fiecare dată când unul dintre marile state foste comuniste părea a se apropia tehnologic era efectiv șfichiuit de pe eșichier de vreo tehnologie americană revoluționară care apărea de niciunde. Mă rog, acel „niciunde” ar trebui căutat în cercetările fundamentale efectuate în perioada 50-70.

Timpul a trecut și, încet și sigur, foștii comuniști s-au apropiat teribil de mult de lider. China a fost ajutată de externalizarea americană care urmărea menținerea în interiorul granițelor doar a cunoștințelor, restul proceselor – repetitive, poluante și consumatoare de resurse – preferând să le exporte către țările ieftine.

Aceasta însă a însemnat un export de know-how către „subdezvoltați”. Mă rog, s-a considerat că o organizare de uzină sau o tehnologiile de optimizare a unor procese industriale nu-s atât de importante încât să rămână la nivel de secret de stat. Prost calcul, aș putea spune. Aceste elemente, alături de o întoarcere către cercetarea fundamentală au permis marilor state comuniste acoperirea diferențelor într-un timp record.
Să luăm ca exemplu Huawei. Colosul chinez a reușit să se strecoare rapid către vârful clasamentului mondial prin internalizarea și optimizarea tuturor proceselor.

Atacul lui Trump asupra Huawei e generat de puterea extraordinară a colosului chinez care amenință superioritatea tehnologică americană.

Atacul brutal arată slăbiciunea Americii. E greu de crezut că o asemenea lovitură din topor va avea efectul scontat, mai ales în condițiile în care tehnologiile americane nu mai sunt atât de „revoluționare” față de alternative. Nici în hard și nici în soft.

O altă tehnologie care mi-a atras atenția a fost cea a procesoarelor. Rușii se joacă în prezent cu propriile procesoare numite Elbrus. Când, prin 2017, rușii au prezentat calculatorul făcut în jurul procesorului Elbrus 4S, rivalii americani au izbucnit în râs întrucât, din punct de vedere tehnologic jucăria era cam cu vreo zece ani în urmă.

Lucrurile însă n-au stat pe loc și observatorii care se hlizeau n-au înțeles că, de fapt, pentru Rusia era o revoluție. Reușiseră să formeze fundația pe care puteau construi independent tehnologii de vârf.

Așa se face că „prostul” 4S a fost urmat de 8S, un procesor care-a mai acoperit din diferențe ajungând – din punct de vedere al tehnicii constructive – la vreo 4-5 ani diferență față de Intel.

Impresionantă e însă arhitectura revoluționară – VLIW – care face ca procesoarele Elbrus să fie de 2-3 ori mai rapide decât alternativele Xeon de la Intel. Mai mult, partea de optimizare este efectuată – așa cum ar fi logic – la momentul compilării, astfel încât nu au nevoie de complexitatea arhitecturală a celor de la Intel.

Rezultatul este un procesor cu performanțe remarcabile, chiar dacă este realizat cu penultima tehnologie constructivă(28nm). În prezent rușii lucrează la modelul 16S, programat să apară în 2021 și care, din punct de vedere tehnologic(al densității) se va apropia și mai mult de Intel. Însă, la capitolul performanțe diferențele vor fi și mai mari, iar asta în favoarea rușilor.

Probabil nu înțelegeți cu adevărat ce înseamnă asta. În primul și-n primul rând, rușii au în mână o tehnologie care elimină backdoor-urile plantate de NSA în produsele americane. Adică, pe această fundație pot construi computere sigure în domenii sensibile precum cel militar sau al statului.

Modelul orientat către securitate se vede cel mai bine în partea grafică. Rușii au dezvoltat in-house partea de procesare 2D. Pentru 3D au fost nevoiți să importe tehnologie, însă, din rațiuni de securitate, procesarea 3D e efectiv izolată, comportamentele anormale fiind combătute prin interacțiunea sa cu computerul exclusiv prin interfața 2D. Cu alte cuvinte, un filtru suplimentar menit a izola tehnologia pe care n-o controlează.

E un exemplu despre cum pot fi acoperite diferențele tehnologice într-un timp extrem de scurt. Propriul procesor le-a deschis rușilor orizontul propriului supercomputer bazat desigur pe Elbrus. În termeni de eficiență energetică modelul rusesc e de-a dreptul revoluționar întrucât consumă mai puțin de 6% decât rivalii săi pentru aceeași cantitate de calcule.

Arhitectural, de asemenea avem de-a face cu o revoluție a simplificării. Supercomputerul rusesc are practic o putere de calcul infinită deoarece în momentul în care ai nevoie de o putere mai mare de calcul, pur și simplu mai adaugi servere care se integrează perfect în arhitectură.

Asistăm așadar la desprinderi tehnologice revoluționare ale celor care, până mai ieri, erau tributari marelui șef american. Practic acum se întâmplă ceea ce s-a întâmplat cu capitalismul: chiar dacă modelul industrial a apărut în Anglia, nu ei au rămas miezul lumii, ci acesta s-a mutat în SUA. La fel se-ntâmplă și-acum: SUA a generat revoluția IT, dar miezul va deveni, cel mai probabil, China.

În mod normal, o criză de proporții care stă să apară, va statuta moartea definitivă a SUA și a politicilor sale, iar centrul de greutate al lumii se va muta rapid spre Asia. Americanii vor să combată asta provocând războaie peste tot în lume. Cam la fel cum făceau rușii prin anii ’80. Sfârșitul istoriei comunismului rusesc îl cunoașteți. Urmează sfârșitul istoriei capitalismului american.

Un articol de Dan Diaconu

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină