Dan DIACONU – Despre noi, românii! Toată emigraţia românească a fost un plan bine pus la punct pentru a slăbi poporul…

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

[…] Poporul român e un popor uniform, care s-a dezvoltat şi a rezistat indiferent de conducerea pe care-a avut-o. Faptul că de la un capăt la celălalt al ţării se vorbeşte o limbă unitară, faptul că, în esenţă, avem aceeaşi mentalitate ne arată limpede că, dincolo de falsele graniţe care ni s-au pus în istorie, poporul a fost întotdeauna unul singur. Pentru statele vestice, grozav de eterogene, o asemenea uniformitate e greu de înţeles […].

E limpede de constatat că, pe măsură ce s-au produs unirile teritoriale, s-a înteţit propaganda împotriva românilor. Pentru ca, în final, să ni se nege tocmai elementul care e definitoriu pentru noi, anume existenţa acestui popor. Poporul e mai important decât statul, deoarece poporul înseamnă oamenii, acel suflet colectiv care ne uneşte şi care ne dă putere.

Poporul e acel geniu, acea forţă care, în momentele cheie ale istoriei, se transformă într-o unitate de monolit. Ei, bine, tocmai acest element este negat de forţele străine care ne conduc. Tocmai acest element se încearcă a fi distrus.

Toată emigraţia românească a fost un plan bine pus la punct pentru a slăbi poporul. Românii au fost împinşi să fugă care pe unde-a apucat pentru a-şi face un trai mai bun. Li s-a indus tuturor falsa iluzie că se pot realiza, că pot ajunge fericiţi, cerându-li-se aparent o bagatelă: să plece de-aici.

Nu s-a gândit nimeni că, odată plecat şi rupt de ţară, faci o crimă deoarece îţi dezrădăcinezi copiii. Lipsiţi de rădăcina care creşte doar pe pământul ţării tale, copiii românilor care s-au rupt mult prea superficial de locurile natale, trăiesc în esenţă o tragedie. Au iluzia că au rădăcinile acolo unde, de fapt, nu le au. Sufletul lor, mentalitatea lor, idealurile lor sunt altele decât cele ale pământurilor pe care părinţii lor i-au obligat să trăiască.

Şi, de-aici, o sursă de frustrare şi de nefericire. În ciuda siguranţei şi superiorităţii afişate, victimele acestui exod programat sunt tocmai odraslele celor plecaţi. Dar cei care constată asta o fac mult prea târziu, atunci când, de fapt, nu se mai poate face nimic.

Aşa cum otomanii ne luau şi copii ca bir, la fel Occidentul ne-a luat o halcă din populaţie ca bir. Însă, în timp ce otomanii se opreau la a ne lua copiii, occidentalii (ar trebui să citiţi altceva în spatele acestei sintagme) – prin cozile lor de topor de-aici – vor să facă o ticăloşie şi mai mare, anume să înlocuiască o parte a populaţiei plecate, cu populaţii „de import”, care să submineze unitatea poporului şi să înlocuiască poporul cu o populaţie – aşa cum le place ticăloşilor să vorbească despre noi.

Aveţi grijă la această sintagmă: când auziţi pe cineva vorbind despre „populaţia românească” şi nu despre poporul român, să ştiţi că aveţi de-a face cu un ticălos pe care ar trebui să-l ocoliţi. Asta deoarece e unul dintre pionii care pun umărul la planul ticălos de a destabiliza poporul şi a-l transforma într-o populaţie.

Poate vă întrebaţi care-i motivul pentru care ni se întâmplă doar nouă asta. De ce nu se întâmplă la fel cu ungurii, cu polonezii, cu cehii s.a.m.d. Cum se face de ei îşi găsesc resursele pentru a se opune şi noi nu? Asta ţine de un specific al nostru. Suntem într-o mare slavă. Niciodată nu ne-am simţit bine cu slavii, pentru că noi nu suntem slavi.

Suntem un popor total diferit, cu idealuri diferite. De-aceea ne-am căutat permanent salvarea în Occident, de care ne-am simţit apropiaţi. Ne-am simţit fraţi cu francezii, cu italienii, cu „popoarele noastre” latine. Problema e că această frăţie a venit doar dinspre noi către ei. Şi asta s-a întâmplat strict din cauza degenerării acelor popoare, a transformării lor ca efect al degradării rasei.

Ştiu că aici voi fi luat în râs. Cum naiba să faci degenerat poporul francez în condiţiile în care Franţa se află cu atâta în faţa noastră. V-aţi întrebat însă dacă francezii aceia mai sunt francezii de altădată? V-aţi întrebat dacă italienii mai sunt italieni s.a.m.d.?

Transformarea care ni se pregăteşte este, în realitate, o împingere a noastră către degenerare, către pierderea sufletului nostru, adică a acelui element care ne face să gândim şi, mai ales, să trăim împreună, indiferent de furtunile istoriei.

Asta e ceea ce primim de la „aliaţii” sau „fraţii” noştri occidentali. În realitate ei nu ne sunt nici aliaţi şi, cu atât mai puţin, fraţi. Sunt o specie degenerată, plină de paraziţi dezrădăcinaţi, acţionând ca lupii în blană de oaie. Şi care, dacă nu ne trezim la timp, ne vor distruge.

Nici în partea noastră de Europă, adică în Est, nu avem cum să ne găsim aliaţi. Sunt popoare diferite care, chiar dacă n-o arată, nu sunt deranjate de planul de disoluţie pus la cale împotriva poporului român.

Pe de o parte sunt chestiuni istorice care-i fac să se bucure de nenorocirea noastră, iar de partea cealaltă e o inconştienţă a lor deoarece, în cazul în care reuşeşte planul de degenerare a poporului român, asta va fi ca o bombă pe care-ar fi lăsat-o în proximitatea lor.

Din păcate nu vor fi niciodată conştienţi de asta, iar dacă vor conştientiza va fi oricum prea târziu atât pentru ei, dar mai ales pentru noi.

Aici o să fac o paranteză pentru a le atrage atenţia tuturor naţionaliştilor români că sunt pe cale să repete o eroare a istoriei. Cu toate că aveam complexele noastre împotriva Germaniei rezultate din prima conflagraţie mondială, în Al Doilea Război Mondial naţionaliştii români au mers de partea Germaniei, cu speranţa că vor scăpa de comunism.

Acum, în confruntarea care se pregăteşte, naţionaliştii români sunt atraşi de Rusia, întrucât aparent a rămas unicul bastion de normalitate. Problema e că, la fel ca Germania trecutului, Rusia prezentului pare că doar sclipeşte, iar căderea în capcana ei ne va fi la fel de păguboasă.

Iată aşadar tabloul complet şi real: suntem singuri pe lume. Obişnuiţi-vă cu această imagine deoarece e singura reală. Salvarea noastră n-are cum să vină de la Occident – care în acest moment şi-a pus plenar în aplicare planul criminal împotriva noastră – şi n-are cum să vină nici de la Rusia care, în ciuda apropierii fizice, e la o distanţă teribilă, din toate punctele de vedere, de aspiraţiile noastre naturale […].

România nu e o insulă de latinitate într-o mare slavă, ci e o insulă în oceanul lumii. Ocean care ne este potrivnic şi încearcă de atâta amar de vreme să ne inunde. Însă, faptul că nu reuşeşte, arată că fundaţia, pietrele pe care se sprijină această insulă, sunt puternice.

Şi dacă vom fi capabili să înţelegem asta, puterea acelor pietre va creşte. Sper să mă fi făcut înţeles şi să fi reuşit prin acest articol să transmit ceea ce era de conştientizat!

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină