Cuza și revărsările Dâmboviței

Cum proprietarii de mori şi de case de pe malurile Dâmboviţei nu au pus în practică, de bună voie, solicitarea Primăriei din 1861 de a se dărâma toate clădirile ce împiedicau cursul firesc al apei, Consiliul comunal a decis „desfiinţarea zăgazurilor acelor mori […] spre a se înlătura în acest mod inundaţiunea ce dânsele cauzează oraşului”.

Cu toate aceste firave măsuri, în anul 1864, Capitala a fost silită să asiste la marea inundaţie, când mai multe mahalale au fost cuprinse de ape, iar domnitorul Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza, însoţit de dr. Carol Davila, s-a aflat în mijlocul sinistraţilor, după cum ne înfăţişează o gravură a lui Theodor Aman.

Inundaţiile din primăvara anului următor au marcat sfârşitul oficial al pitoreştilor stabilimente de morărit de pe cursul râului care străbătea Bucureștii prin Legea pentru desfiinţarea morilor de pe Dâmboviţa.

Fragment din articolul scris de Grina-Mihaela Rafailă, dedicat istoriei morilor de apă din București, publicat în „Urbanitas. Revista de Studii Urbane Integrate”, nr. 2, p. 29-39, disponibil pt accesare online la https://bit.ly/3GYzkdn

Muzeul Curtea Veche, București

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină