Cutia muzicală (Foto)

Înregistrarea reprezentațiilor muzicale, și a sunetelor în general, este un câștig tehnologic recent al umanității.

Până la intrarea în scenă a fonografului lui Thomas Edison, la finalul secolului al XIX-lea, oricine dorea să se bucure de muzică acasă trebuia să-și asume rolul de muzician sau să angajeze muzicieni profesioniști pentru a anima atmosfera seratelor.

Pentru cei care nu își permiteau luxul achiziționării unui instrument muzical, exersarea talentului vocal rămânea ultima alternativă.

Însă, timp de 100 de ani s-a manifestat plenar o excepție: cutia muzicală. În 1796, ceasornicarul elvețian Antoine Favre-Salomon a inventat un ceas de buzunar care avea un mecanism muzical încorporat.

Urmându-i exemplul, tot mai mulți ceasornicari elvețieni încep să se dedice alăturării ingenioase, realizând mecanisme pentru diferite tipologii de ceasuri, cutii pentru tutun, truse pentru cusut, cutii de bijuterii, bomboniere, bastoane sau sticle pentru săruri.

Printre producătorii cei mai cunoscuți se numărau: Nicole Frères, LeCoultre, Henry Capt. Cutiile pentru tutun erau realizate din metale prețioase, esențe de lemn (nuc, trandafir, palisandru), baga, adesea decorate pe suprafață cu încrustații, marchetărie sau pictate cu delicate miniaturi.

Mecanismul de ceas, acționat de o cheie, antrena două componente esențiale, un disc din alamă care conținea informațiile muzicale sub forma unor ace și un „pieptene”, ambele ascunse privirii într-un compartiment al cutiei.

Pe măsură ce discul se rotea, acele atingeau „dinții” din oțel ai pieptenelui care vibrau, redând astfel diferite note muzicale. Secvența de note era determinată de aranjamentul acelor pe disc.

Perfecționarea tehnică a adus îmbunătățiri calității sunetului (prin adăugarea amortizoarelor) iar redimensionarea a permis reproducerea unor partituri mai complexe.

Noile modele operau cu cilindri în loc de discuri iar pieptenii erau segmentați pentru a imprima diferite intensități, evidențiind anumite pasaje muzicale.

Producătorii încep să gândească „outside the box”, încorporând mecanismele lor în tablouri sau piese de mobilier.

Unele cutii muzicale s-au transformat în adevărate orchestre mecanice, adăpostind în chip de acompaniament tobe, clopoței, castanete , etc. B.A. Bremond, Mermod Frères, Charles Paillard, Paillard Vaucher Fils, Langdorff, Heller, George Baker, Samuel Troll, Baker-Troll sunt doar câteva dintre numele care au marcat industria.

„Nicole Frères realizau cutii muzicale echipate cu patru arce principale care asigurau o autonomie de patru ore cu o singură răsucire a cheii.

Acest lucru a fost posibil prin intermediul unui sistem ingenios de angrenare. Până la acea dată (1880) industria se dezvoltase semnificativ, în Elveția existând 30 de firme care fabricau cutii muzicale.”

Numărul limitat de melodii care puteau fi „programate” pe un singur cilindru (maxim 12) era principalul neajuns al dispozitivelor.

Schimbarea cilindrilor permitea suplimentarea programului muzical dar rezolvarea impunea costuri considerabile.

Către finalul secolului au fost aduse și alte îmbunătățiri mecanismelor: pârghia de control pentru schimbarea melodiei, indicatorul de ordine, diferite elemente de protecție și control al vitezei de redare a sunetului, instrucțiuni de operare etc.

Cutiile muzicale Symphonion, produse în Leipzig, utilizau discuri cu perforații în loc de cilindri. Mult mai ieftine, acestea invadează piața. Astfel, un singur dispozitiv putea să redea nenumărate melodii.

În timpul rotirii discului, protuberanţele obţinute prin perforare erau antrenate de o roată dinţată care determina la rândul ei vibrarea unor lamele metalice.

Cutiile muzicale cu disc din metal erau prevăzute cu un dispozitiv de reglare al vitezei, iar în exteriorul casetei din lemn exista o manivelă pentru acționarea mecanismului.

Noua industrie era formată din mărci precum Polyphon, Kalliope, Adler, Fortuna, Sireon, Libellion, Stella, Mira, Lochmann, New Century, Britannia etc.

În 1892, Polyphon a recunoscut potențialul pieței din Statele Unite și a pus bazele companiei Regina Music Box, în Rahway, New Jersey. Utilizau discuri de mari dimensiuni care puteau reda o melodie de maxim 2 minute.

Concurența autohtonă nu a întârziat să apară: Criterion, Olympia, Euphonia, Crown, Sterling, Imperial Symphonion, Mira, Empress, Perfection, Monarch, Triumph, etc.

Cutiile muzicale nu au putut concura cu dispozitivul revoluționar al lui Edison. Producția s-a menținut câțiva ani dar, la începutul secolului al XX-lea, majoritatea firmelor consacrate au abandonat afacerea și au început să fabrice alte produse.

Astăzi, când muzica de acasă răsună prin numeroase dispozitive, tonalitățile cutiilor muzicale evocă nostalgic trecutul tehnologic și ne atrag încă prin designul ingenios, prețiozitatea sau șarmul lor.

Text: Alexandra Rusu (Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Varstelor)

În imagini: O selecție de cutii muzicale aflate în expunere la Casa Filipescu-Cesianu.

1. Cutie muzicală, Geneva, Elveția, jumătatea sec. XIX. Cutie muzicală din lemn cu capac și cartonaș caligrafiat FABRIQUE DE GENEVE, ETOUFFOIRS EN ACIER SOIT A SPIRAUX cu 8 melodii, mecanism din bronz, cu cilindru acicular și pieptene.
2. Orchestră mecanică elvețiană cu mecanism din bronz, cilindru acicular și pieptene, J. H. Heller, Berna, jumătatea sec. XIX. Orchestră mecanică în cutie din lemn cu capac, prevăzută cu un mecanism din bronz, cu cilindru acicular și pieptene, tobă și 7 clopoței de alamă. Pe capac, în interior, se află un cartonaș pictat și caligrafiat cu 10 melodii. În lateral sunt dispuse două mânere din bronz decorate.
3. Ariston cu disc din metal perforat, sfârșitul sec. XIX, acționat de o manivelă.

Bibliografie:

1. Thomas E. T. Clark, Musical Boxes, A History and an Appreciation, The Fountain Press, London, 1952.
2. Ken Hose, A Brief History of the Symphonion Company, 2009, https://collections.museumsvictoria.com.au/articles/2771
3. http://musicalmuseum.co.uk/page22.html
4. https://www.youtube.com/watch?v=COty6_oDEkk&t=414s (mecanism)

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină