Curiozități despre Turnul Colței

Cu toate că a trecut mai bine de un secol de când Turnul Colței nu mai face parte din peisajul urbanistic bucureștean, povestea mărețului monument are încă enigmele sale.

Deși pare uimitor, nu se cunoaște nici până astăzi cine au fost meșterii care l-au înălțat și care era înfățișarea inițială a acestuia.

De asemenea, nu se cunoaște nici motivul pentru care turnul avea pictat pe pereții de la intrare doi soldați suedezi stând de strajă, cu pușca pe umeri.

Elvețianul Franz Joseph Sulzer nota în scrierile sale despre Bucureștii anului 1775 că nu are o explicație a imaginilor, iar sursele documentare nu amintesc nimic despre cine a proiectat „construcția extraordinară a acestui turn înalt”.

De-a lungul vremii, imaginea soldaților a fost asociată cu retragerea armatelor lui Carol al XII-lea prin Țara Românească și recrutarea unei părți a ostașilor pentru înălțarea turnului, fapt ce nu a putut fi însă verificat de izvoarele istorice.

Ionescu-Gion amintește că imaginea turnului înainte de marele cutremur din octombrie 1802 este păstrată de două desene realizate din amintire.

Primul îi aparține lui Nicolae Otetelișanu, iar cel de al doilea este de fapt o miniatură realizată la începutul secolului al XIX-lea de un anume Ioan, fiul cojocarului Dobre din mahalaua Batiște. În ambele desenele turnul este prezentat asemănător.

Izvoarele iconografice și cartografice prezintă prima înfățișare a turnului într-un plan rusesc de la 1770 publicat în revista „Studii” în 1959.

Monumentul se remarca prin înălțime, dar și prin acoperișul său conic și cele patru turnulețe. De asemenea, o frumusețe aparte îi confereau și motivele în stil brâncovenesc încrustate în piatra de pe chenerale decorative ale ușilor și ferestrelor, dar și marele ceas de pe latura de vest.

Cu trecerea timpului, Turnul Colței a rămas cunoscut ca fiind cel mai înalt monument bucureștean al secolulului al XVIII-lea; multe personalității ale vremii amintind de măreția acestuia.

De exemplu, cărturarul Chesarie Daponte era de părere că este printre cele mai valoroase construcții din lume, comparându-l chiar cu San Marco din Veneția sau cu turnurile și orologiile mănăstirii Pecerska din Kiev.

Dionisie Eclesiarhul considera clopotnița turnului podoaba orașului, iar Gheorghe Lazăr îi spunea, prin 1820, plin de admirație, unui elev: „Vezi tu, băiete, cum stau zidurile martore de știința maestrului. (…) Aici e știința, și la construcția și la așezarea lui”.

Andreea Mâniceanu

(Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Vârstelor)

Sursă documentară: „Enigmele Bucureștilor” de Simion Săveanu
Sursă foto: Arhiva MMB

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină