Cum și-a dat viața pentru țară ostașul-erou Eftimie Croitoru, în Cel de-al II-lea Război Mondial. O poveste despre curaj și spirit de sacrificiu…

În vara anului 1914 vedea lumina zilei, pe meleagurile Munteniei, Eftimie Croitoru – cel care avea să devină peste decenii, printr-o decizie proprie, pe deplin asumată, autorul unei memorabile fapte de eroism.

În zilele de urgie și incertitudine ale toamnei anului 1944, când trupele române au trebuit să se confrunte cu armata maghiară și germană (Ungaria fiind aliată a Germaniei naziste), tânărul Eftimie Croitoru activa într-o unitate de geniști. Cu puțină vreme în urmă, Armata Română eliberase o parte din Ardeal de sub stăpânirea Ungariei.

În noiembrie 1944, compania din care făcea parte Eftimie Croitoru se ocupa de construirea podurilor plutitoare (alcătuite din ambarcațiuni interconectate) ce erau folosite de către trupele de uscat românești ce avansau, prin Ungaria, către teritoriile ocupate de către forțele inamice.

Într-un interval de timp foarte scurt, compania de geniști a soldatului Eftimie Croitoru a reușit să construiască un pod de o lungime remarcabilă, peste apele învolburate ale râului Tisa, la Tiszalok (Ungaria). Pe lângă dificultățile construirii podului, pontonierii și ceilalți ostași români responsabili de operațiune se confruntau și cu atacurile înverșunate ale inamicului. Au fost nenumărate încercări de distrugere a pontonului, întreprinse de către forțele germano-maghiare.

Militarii inamici au încercat, în mod repetat, să nimicească podul prin lansarea la apă a unor mine, dar și printr-un tir de artilerie care parcă nu se mai oprea. Dacă numai una dintre minele plutitoare ar fi atins podul, explozia iscată ar fi întârziat și periclitat, negreșit, prin distrugerile cauzate, operațiunile de traversare a râului Tisa. Dușmanul și-ar fi consolidat pozițiile, astfel că luptele ulterioare ar fi necesitat eforturi și sacrificii în plus, pentru greu încercații ostași ai României.

După finalizarea structurii, geniștii români trebuiau să vegheze necontenit, zi și noapte, pentru a asigura existența podului de vase. Minele plutitoare se succedau una după alta. Dispozitivele explozive lansate la apă de către inamicul maghiaro-german trebuiau prinse cu ajutorul căngilor, dirijate departe de pod. Militarii noștri își riscau viața clipă de clipă.

La data de 17.11.1944, după lăsarea serii, Eftimie Croitoru se afla în misiune de supraveghere a podului, împreună cu alți camarazi. În ciuda eforturilor disperate ale unora dintre soldați, o mină plutitoare a ajuns periculos de aproape de podul de vase. În caz de impact, explozia i-ar fi lăsat izolați, lipsiți de sprijin, de provizii și de muniție, pe soldații români care, fiind în ofensivă, deja pătrunseseră în teritoriul inamic. Rămași fără susținere, mulți militari ar fi fost împresurați, uciși sau făcuți prizonieri.

În aceste condiții, fără ezitare și cu bună știință, soldatul erou Eftimie Croitoru, cap de familie și tată pentru doi copii, a ales să facă sacrificiul suprem. Adunându-și toate puterile, a lovit din plin, cu hotărâre și vigoare, mina plutitoare care se apropia, purtată de curentul puternic, și care, la impact, ar fi nimicit o mare porțiune din podul de vase construit de către români. Declanșarea mecanismului exploziv i-a adus sfârșitul viteazului nostru ostaș, provocându-i răni severe și colegului său care se afla nu departe. Așa a pierit, ca un erou, Eftimie Croitoru, la vârsta de 30 de ani, achitându-se de misiune și salvând de la distrugere importantul obiectiv ce-i fusese încredințat, pentru protejare.

Spre neuitare și cinstire, numele eroului a fost atribuit unui traseu din Carpați, unui vas fluvial – remorcherul de 500 CP „Eftimie Croitoru”, precum și unor străzi ale unor localități din mediul urban. Prin ultima sa acțiune, ce s-a petrecut în Ungaria, la Tiszalok, ostașul Eftimie Croitoru a reușit să intre în rândul eroilor neamului nostru, oferindu-ne o pildă de curaj, devotament și suprem altruism, mai mult decât necesară astăzi, într-o epocă în care oportunismul, egoismul și lipsa de patriotism au ajuns să fie considerate calități. Avem nevoie de asemenea modele, de evocarea faptelor de seamă ale înaintașilor noștri!

Surse informatii: mapn.ro, www.armataromaniei.ro, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină