Cum doreau nemții să creeze UNIUNEA EUROPEANĂ în anul 1920, la puțină vreme după Primul Război Mondial

Posted on 11 august 2017 by Radu Ungureanu in Istorie // 0 Comments

Poate fi unită Europa într-un suprastat? Bineînțeles, s-a încercat de-a lungul istoriei acest lucru și nu doar o dată prin folosirea forței, însă fără prea mulți sorți de izbândă. Actuala UE, care a crescut din Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (° 1951), nu a fost prima astfel de propunere a vesticilor cu privire la viitorul bătrânului continent.

Iată care era planul unor germani la începutul secolului XX pentru a preveni conflictele viitoare din Europa, plan propus la scurt timp după sfârșitul primului război mondial. Continentul european ar fi urmat să fie unit într-un stat unitar, guvernat de la Viena, redenumit Unionshauptstadt Sankt Stephan (Union Capital St. Stephen). În această Uniune nu ar fi existat loc pentru statele membre „tradiționale”, afilieri lingvistice, etnice sau religioase.

Uniunea Europeană propusă în anii 20 ar fi exclus Scandinavia, Irlanda, Marea Britanie, Spania, Portugalia, majoritatea Italiei (care ar fi fost transformată într-un stat papal) și Imperiul Rus. De asemenea, ar fi rămas independente Bulgaria, Grecia (inclusiv Sicilia și vârful sudic al Italiei) și un stat sârbo-albanez. Cele trei puncte de intrare în Marea Mediterană urmau să fie transformate în zone neutre: Suez, Gibraltar-Ceuta și Constantinopol (inclusiv Dardanele). Palestina ar fi devenit un stat Ebraic…

Asociată planului, o hartă din 1920, în limba germană, ne prezintă o nouă Europă în care se va trăi în pace și armonie (Das neue Europa mit dem daurenden Frieden), prin intermediul unificării politice a Europei (Die Unionisierung Mitteleuropas).

Această hartă a Europei a fost imprimantă la Viena. Ea avea atașată și o broșură de 24 de pagini în care erau explicate toate aceste transformări ale continentului european. Broșura era o critică a Tratatului de la Versailles, recent încheiat, pe care autorii hărții îl considerau un obstacol în calea păcii durabile. În proiectul său, autorul declară: „Statele naționale sunt cu totul rupte, dar dacă s-ar uni sub un singur acoperiș, în care ura rasială să nu mai predomine ca înainte, iar dragostea oamenilor să câștige, fiecare va trăi în fericire”.

În ciuda divizării deliberate în 24 de cantoane, Uniunea Europeană din 1920 ar fi recunoscut patru națiuni constituente: latinii, germanii, slavii și maghiarii. Primele trei dintre acestea urmau să fie subdivizate în mai multe popoare. Fiecare canton includea oameni din cel puțin două națiuni.

Mai departe, în broșură, se propune ca coloniile fostelor state care alcătuiesc acum Uniunea să fie administrate în comun. Să existe un președintele al Uniunii ales odată la trei ani, iar președinția să se rotească între cele patru națiuni recunoscute de Uniune. Toate persoanele cu vârsta de peste 20 de ani ar avea drept de vot, cu excepția femeilor căsătorite.

Esperanto urma să fie limba comună a Uniunii și să fie folosită în școlile din întreaga Uniune pentru jumătate din timpul de predare disponibil. Limba Esperanto a fost lansată în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof (1859 – 1917) după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a servi ca limbă internațională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. În funcție de sursă, se menționează între o jumătate de milion și câteva milioane în prezent.

sursa: http://bigthink.com/strange-maps/a-bizarre-peace-proposal-slice-europe-up-like-a-pie