Cum au evoluat hărțile lumii din Babylon și până în zilele noastre. Galerie foto

De la picturile peșterilor până la hărțile antice ale Babilonului, Greciei și Asiei, oamenii au creat și au folosit hărțile ca instrumente esențiale pentru supraviețuire și explorare. Cartografia a reprezentat un pas important în dezvoltarea intelectuală a ființelor umane și servește ca o înregistrare a progresului cunoașterii rasei umane.

Hărțile timpurii erau doar niște linii scrijelite pe pereții peșterilor sau pe pietre. Odată cu trecerea secolelor, hărțile au devenit mai mari, mai detaliate și mai exacte. Uneori, hărțile istorice aveau lucruri ciudate, cum ar fi obiecte neidentificate pe cer, „creaturi” marine necunoscute și chiar zone de uscat pe care astăzi nu le mai putem identifica.

Cea mai veche hartă a lumii ne vine de pe vremea babilonienilor, cu 600 de ani înainte de nașterea lui Iisus. Hărțile lumii babiloniene sunt considerate a fi mai degrabă simbolice decât o reprezentare exactă a lumii. În mod deliberat, acestea omit popoarele vecine și rivale, persii și egiptenii, care erau bine cunoscuți babilonienilor. Zona reprezentată pe hărțile lor se potrivește imaginii religioase a lumii în care credeau babilonienii.

Anaximander (c. 610-546 î.Hr.) este creditat ca fiind primul creator al unei hărți. Aceasta avea o formă circulată și prezenta teritoriile grupate în jurul Mării Egee.

Următoarea contribuție majoră în domeniul cartografiei a venit de la Eratosthenes, unul dintre legendarii creatori de cărți din lumea antică, născut în 276 î.H. în Cirena. Eratosthenes a creat mai multe hărți ale lumii care au inclus actualele teritorii ale Marii Britanii, Indiei sau Sri Lanka. Eratosthenes a fost, de asemenea, primul geograf care a incorporat paralele și meridiane în imaginile sale cartografice, care atestă înțelegerea naturii sferice a pământului.

În 1154, geograful arab Muhammad al-Idrisi a încorporat cunoștințele despre Africa, Oceanul Indian și Orientul Îndepărtat, adunate de negustorii și exploratorii arabi pentru a crea cea mai precisă hartă a lumii din acel timp. Tabula Rogeriana, așa cum se numește harta, arată întregul continent euroasiatic, dar și o bună parte din nordul continentului african. Aceasta a rămas cea mai precisă hartă a lumii pentru următoarele trei secole.

În 1490, cartograful german Heinrich Hammer a creat o hartă care este foarte similară cu globul terestru produs mai târziu de Martin Behaim în 1492. Ambele prezintă influențe de la Ptolemeu, și ambele pot deriva din hărțile create în jurul anului 1485 la Lisabona de Bartolomeo Columbus.

 

Diogo Ribeiro, cartograf portughez a realizat ceea ce este considerat prima hartă științifică a lumii, în anul 1527, bazată pe observații de latitudine empirice. Harta lui Diogo descrie foarte precis coastele Americii Centrale și de Sud. Cu toate acestea, nu apar nici Australia, nici Antarctica, iar subcontinentul indian este prea mic. Harta prezintă, pentru prima dată, extinderea reală a Oceanului Pacific. De asemenea, aceasta arată pentru prima dată faptul că coasta nord-americană este una continuă.

În secolul al XVII-lea, cartografii au început să aplice noi teorii ale universului fizic pentru a determina cu exactitate dimensiunile Pământului. Invenția de noi instrumente, cum ar fi ceasul, pendulul, telescopul, precum și alte instrumente teoretice, cum ar fi tabelele de logaritmi, calculul diferențial și integral, legea gravitației, au permis oamenilor de știință să facă observațiile mult mai exacte de care ne folosim și astăzi.

sursa: Henry Davis, Rutgers University, Pacific Island Travel

traducere si adaptare: Radu Ungureanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină