Cum au dispărut, de fapt, dinozaurii? E posibil ca unele specii de dionozauri să fi supraviețuit până acum câteva zeci de mii de ani?
Teoria predominantă în mediul științific spune că, în urmă cu 65.000.000 de ani, Terra a fost lovită de către un imens asteroid. Uriașul bolovan care s-a abătut, ca o urgie cosmică, asupra Pământului, a fost factorul determinant al dispariției reptilelor mari. Și șansa noastră de-a exista, se pare. Pentru că e cam greu de crezut că oamenii ar fi putut coexista cu dinozaurii, mai ales cu aceia care erau nu doar imenși, ci și lacomi carnivori.
Meteoritul, care a iscat, la impactul cu Terra, un așa praf încât lumina Soarelui nu s-a mai văzut luni de zile, măsura 10.000 de metri în diametru. Întrucât, multă vreme, razele binefăcătoare ale astrului zilei n-au mai ajuns pe Pământ, multe plante s-au uscat. A urmat un lanț de catastrofe. Întâi au pierit marile reptile erbivore, orbecăind prin beznă, după hrană. Apoi le-a venit rândul și dinozaurilor ce se hrăneau, în condiții normale, cu carnea primelor.
De parcă n-ar fi fost suficient, taman atunci s-au activat (probabil tot ca urmare a impactului cu asteroidul gigant) și o serie de vulcani, dintr-ale căror conuri au început să iasă gaze toxice. Cutremurele se țineau lanț. Pământul devenise un iad, pentru reptilele mari. Reptilele mai mici și strămoșii mamiferelor actuale se descurcau cum puteau, cu hrana. În genere, animalele mai mici făceau față situației mai bine. Ba chiar viața le-a oferit o șansă, eliberând Terra de niște creaturi care poate că nu le-ar fi lăsat să se dezvolte, în formele actuale.
Conform altor teorii, dinozaurii n-au dispărut complet în urma catastrofei de acum 65.000.000 de ani, ci doar în parte. Conform acestei teorii, dispariția lor a fost graduală și multicauzală. În fine, mai există o teorie, foarte îndrăzneață, în general neacceptată, potrivit căreia dinozaurii ar fi fost, o mică perioadă, contemporani cu strămoșii noștri umani (ceea ce ar explica unele reprezentări grafice în care oamenii și dinozaurii apar laolaltă). Cert este că, treptat sau brusc, marile reptile au pierit.
„Dacă Pământul a fost lovit de către un asteroid, unde sunt urmele impactului sau rămășițele asteroidului?”, vor întreba scepticii. Locul impactului există. Se află nu departe de Mexic. În preajma orașului mexican Chicxulub se află o gigantică groapă (în parte) acoperită de către ape. Diametrul craterului, botezat Chicxulub, după numele orașului învecinat, este de peste 180 de kilometri.
Lovirea Pământului de către asteroid avea să fie doar începutul sfârșitului, pentru reptilele mari. Coliziunea fost succedată de către modificarea activității vulcanice, seisme și rapide modificări ale climei, fenomene la care majoritatea dinozaurilor nu s-a putut adapta. Scăderea temperaturilor trebuie să fi fost ucigătoare, pentru mulți dintre ei.
Dispariția unor specii a dus la pieirea altora, după cum era structurat lanțul trofic. Totodată, au fost deschise oportunități de dezvoltare pentru făpturi noi. Printre acestea se numărau, de pildă, cămilele gigant (Titanotylopus), elefanții cu trompă aplatizată (Platybelodon) sau tigrii (Smilodon) înzestrați cu canini de dimensiuni impresionante, asemenea săbiilor.
Asteroidul s-a ciocnit de Terra cu o viteză și o forță extraordinare. Energia emisă, la ciocnire, a fost echivalentul exploziei a 96 teratone de TNT. Este greu să ne imaginăm forța impactului. Pentru a ne face o idee, trebuie spus că „Bomba Țarului”, faimoasa bombă cu hidrogen detonată în toamna anului 1961 de către armata sovietică în arhipelagul Novaia Zemlea (doar pentru ca URSS-ul să-și etaleze mușchii nucleari) a fost doar o pocnitură anemică, de aproape 2.000.000 de ori mai slabă (la cele 50 de megatone TNT ale sale, în echivalent), prin comparație cu energia emisă la coliziunea asteroidului de acum 65.000.000 de ani cu Planeta Albastră. Și totuși „Bomba Țarului” a fost cea mai puternică explozie pe care a generat-o omul, vreodată.
Acum 65.000.000 de ani, Terra a fost zgâlțâită din temelii, în urma loviturii unui asteroid. Dar, pe termen lung, urmările n-au fost exclusiv negative. Acelea au fost chinurile facerii pentru… numeroase specii noi. Viața este schimbare. Nimic nu-i bătut în cuie! 
Autor: Tomi Tohaneanu
Surse: www.theguardian.com, wikipedia.org, gizmodo.com
Imagini: gizmodo.com, www.hngn.com, www.bbc.com, cardiffstudentmedia.co.uk
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Hmmm!Iar s-o fi impiedicat unul de vreo un pietroi si acu’tuna si fulgera…s-au obisnuit sa priveasca animalele ,,ia uite domn’e ce creier mic au, saracele!Nu judeca deloc!”Ba invata si inca cum!Doar potaile crotaliate (sau nu)staau cuminti ,ziua prin localitati, iar spre seara …pe cimp.Nu intotdeauna de foame…elimina concurentii doar distrugind vinatul.Este drept, reptilele au putut fi surprinse de viituri, de furtuni puternice.Insa sa luam exemplul lor;cainele -urs.Un pradator de talie mare care facea legea prin locurile bogate in prada.Insa la un moment dat,un pradator de talie medie(fata de cainele-urs),invata ca stringind-u-se in haita ,are sanse mai mari de a prinde animale mult mai mari si implicit mai multa hrana.Apoi au observat ca pot intimida sau ucide cainele -urs,sa ucida pur si simplu hrana lui(carnivorele consuma carnea pina intr-un anumit stadiu de descompunere),chiar si puii-Lupii preistorici!La un moment dat au ajuns sa separe indivizii speciei la distante mari si de aici pina la disparitie a fost doar un ,,pas”.La fel ar fi putut pati si ,,sopirlele”si nu doar cele carnivore.De unde nu faci foc ,fum nu iese.Oamenii i-au cunoscut,cel mai probabil pe cei de o talie rezonabila.Boii cund sunt amenintati se aseaza in cerc cu capetele inspre amenintare,caii cu copitele,mistretii umar linga umar.Toti scot strigate amenintatoare,scurma pamintul ,se agita.Inchipuiti-va un grup de sopirlite care intilnesc un grup de oameni;corp linga corp agitind capetele a amenintare in toate directiile;balaurii cu mai multe capete.Aaa..scuipau foc;poi unii spun ca unele din aceste sopirle puteau avea ca arma,saliva toxica(putea produce iritatii puternice-arde!).Poate ca si noi, alaturi de alti concurenti, am contribuit la disparitia lor,nu neglijam desigur izolarea sau factorii naturali.Aaa…fosile-era sa uit.Poi daca i-or mancat!:))
Foarte posibil sa fie asa! Nu trebuie neglijate si alte variante!
Aoleo! Nu mai pot de ras!… Cat de infantila este teoria asta!… Si asta cica e stiinta si se preda in scoli pana la facultate.
Pai, prefer Potopul lui Noe de 65 de milionane de ori decat imbecilitatea asta cu asteroidul de zece kilometri in diametru care bla, bla, a cazut el si a facut gaura si prafu’ de pe lume.
Incredibil! Astia au impresia ca ne-au cretinizat pe toti definitiv si nu mai conteaza cat de tembele sunt explicatiile pe care ni le arunca.
De fapt, ce-i drept, au cam reusit faza cu cretinizarea, intr-o covarsitoare masura.