Cum a negociat Mihail Kogălniceanu independenţa României: „Coane Iancule, las’ pe mine, c-am să-i fac eu de râs“

Independenţa României a fost câştigată şi cu arma în mână, pe câmpul de război, dar şi prin cuvinte alese, la masa negocierilor. Mihail Kogălniceanu a fost cel care a dus lupta de convingere pentru ca marile puteri să recunoască suveranitatea ţării. Tot el a fost unul dintre principalii artizani ai ,,visului de aur“, Unirea Principatelor, primul pas spre crearea României moderne.

9 mai 1877. Sesiune extraordinară a Adunării Deputaţilor. Într-o atmosferă entuziastă, cu tribunele Camerei ticiste, ministrul Afacerilor Străine, Mihail Kogălniceanu, proclamă cu aplomb independenţa de stat a României:

„În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi! Suntem naţiune de sine stătătoare! (Aplauze.) Avem domn de sine stătător! (Aplauze.)

Ce am fost înainte de declararea războiului? Fost-am noi dependenţi către Turcia? Fost-am noi provincie turcească? Fost-am noi vasali ai Turciei? Avut-am noi pe sultanul ca suzeran? Străinii au zis aceasta; noi nu am zis-o niciodată.

Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suzeranul nostru, însă, era ceva: erau nişte legături sui generis; nişte legături care erau slabe când românii erau tari; nişte legături care erau tari când românii erau slabi. (Aplauze generale.)

Aşadară, domnilor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentaţiunei naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă! (Aplauze îndelung repetate.)“.

Însă dorinţa arzătoare nu-i totuna cu realitatea, iar Kogălniceanu nu era străin de acest lucru. Mai ştia şi că drumul către recunoaşterea independenţei era lung şi anevoios şi avea să se ducă pe două fronturi – cel de luptă şi cel diplomatic.

Citeste mai mult: Adevărul

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină