Cum a ajuns Sigmund Freud să consume și să recomande COCAINA. A existat și o victimă…

Fondator al psihanalizei, metodă de tratament al psihopatologiilor bazată pe explorarea subconștientului și a sexualității umane, Sigmund Freud (Sigismund Schlomo Freud) este un nume de mare faimă în psihologie. După cum se știe, Sigmund Freud (1856-1939) considera ca fiind esențial dialogul dintre pacient și psihanalist, ca metodă terapeutică pentru tulburările psihice. Dar metodele, experimentele și abordările terapeutice ale lui Freud erau mai diverse decât am crede. Unele abordări erau neconvenționale și chiar controversate.

La vremea sa, Freud a fost unul dintre cei care au propus cocaina ca stimulent și analgezic. Ba chiar a și consumat-o, convins fiind de „virtuțile” sale „terapeutice”.  El credea că substanța stupefiantă ar vindeca afecțiunile mintale. În 1884 el a și redactat un material „științific” în care prezenta cocaina, cu așa-zisele sale avantaje. El o recomanda pentru domolirea durerilor și ca antidepresiv. Nu pomenise, însă, de dependența psihică și de consecințele dezastruoase ale utilizării cocainei. Circumstanță atenuantă: nu dispunea de cunoștințele actuale.

În apărarea lui Freud se mai poate spune că un coleg de-al său, pe nume Karl Kroller, descoperise posibilitatea de a fi folosită cocaina ca anestezic în intervențiile chirurgicale efectuate la nivel ocular. Tot în acea perioadă, cocaina putea fi găsită în orice farmacie, fiind utilizată în tratarea durerilor de măsele ale copiilor. Totuși, Freud putea să-i studieze mai bine efectele secundare, înainte s-o elogieze și s-o recomande oamenilor.

Deși cocaina era utilizată în câteva situații (ca analgezic), Freud a săvârșit o eroare imensă când a recomandat-o unui pacient dependent de morfină. Cum s-a întâmplat? Un amic al lui Freud dezvoltase o adicție față de morfină. La recomandările „părintelui psihanalizei”, el a început să consume cocaină. O utiliza în locul morfinei consumată anterior pentru ameliorarea durerilor provocate de către o infecție pe care o contactase în urma unei autopsii (fiind medic).

Freud și-a tratat amicul cu cocaină, declarând în stânga și-n dreapta că astfel i-a înlăturat dependența de morfină. Curând, omul a dezvoltat o severă psihoză, ca dependent de cocaină. Dornic să scape din buclucul cel nou în care l-a introdus Freud, respectivul a trecut iarăși pe morfină. Amicul lui Freud, pe nume Ernst von Fleischl-Marxow, a încetat din viață câțiva ani mai târziu. Era dependent de morfină. Durerile sale deveniseră mai intense decât mai înainte. Lui Freud nu i-a mai rămas decât să se autoculpabilizeze. Ceea ce a și făcut, o vreme de atunci încolo.

La puțină vreme au început să apară, din toată lumea, rapoarte cu privire la dependențele și efectele supradozării cocainei. Concomitent, reputația de medic a lui Freud a început să se deterioreze. Dar el nu s-a lăsat de cocaină cu una cu două. Susținea că o folosește pentru tratarea migrenelor și depresiei. A renunțat la ea (probabil că nu prea ușor) în ultimul deceniu al secolului XIX.

Text: Tomi Tohaneanu

Sursă informații: www.thevintagenews.com

Imagini: www.thevintagenews.com, www.feelguide.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină