Cu decenii în urmă, ISLANDA aspira să devină… un MARE PRODUCĂTOR DE BANANE. Cum a evoluat ambițiosul proiect?

Alături de mere și portocale, bananele sunt cele mai apreciate și consumate fructe din lume. Sunt bogate în potasiu, astfel că ajută la menținerea balanței electrolitice a organismului. Tot prin conținutul de potasiu, bananele ajută la reglarea tensiunii arteriale. Totodată, consumul lor diminuează riscul de cancer și de formare a calculilor renali. Bananele sunt alimente energizante, excelente pentru sportivi și foarte ușor de consumat de către persoanele de toate vârstele.

Bananele sunt produse, astăzi, în cel puțin 107 state ale lumii. Cei mai mari producători sunt, firește, statele aflate la Ecuator. Printre producătorii de banane s-au numărat, în trecut și unele țări europene, a căror producție era obținută în teritoriile sau coloniile aflate într-un climat suficient de cald. De pildă, aceste fructe erau produse în teritoriile franceze din Martinica și Guadeloupe.

Puțină lume știe însă de ambițiile Islandei de a deveni „țară bananieră”. După cum se știe, Islanda este o insulă vulcanică a Atlanticului de Nord, aflată la 560 de mile de Norvegia și 190 de mile de Groenlanda. Dată fiind apropierea sa față de Groenlanda, este greu să te gândești la Islanda ca la un teritoriu potrivit pentru cultivarea bananelor. Totuși, Islanda a avut, în anii Celui de-al doilea Război Mondial, un program oficial prin care urma să devină un important producător și exportator de banane, în Europa.

 

Date fiind condițiile pedo-climatice din Islanda, economia acestei țări este mai puțin axată pe agricultură și mai mult pe extracția de aluminiu, pescuit, turism. Dar cum fructele și legumele de import erau costisitoare, în Islanda s-a folosit avantajul accesibilității energiei geotermale și cel al prețului scăzut al energiei electrice pentru înființarea unor sere cu suprafețe mari. Programul de producere a bananelor în serele de pe cuprinsul Islandei a debutat, în forță, în anul 1941.

Vreme de mai mult de un deceniu, necesarul de banane al Islandei a fost acoperit din producția internă. Până pe la finele anilor ’50 bananele islandeze au fost produse în condiții de competitivitate. Chiar dacă serele din Islanda beneficiau de suficientă căldură și de lumină artificială din belșug, insuficiența luminii naturale le făcea să se maturizeze anevoie, într-un interval de timp de câteva ori mai lung decât cel necesar bananelor din țările calde.

Așa se face că după anul 1959, majoritatea bananelor consumate în Islanda au început să provină din importuri, până când bananele din producția internă au dispărut aproape complet din piețe și magazinele alimentare.

Totuși, mici cantități de banane sunt produse și astăzi în îndepărtata țară nordică, dat fiind că încălzirea și iluminarea serelor este și acum foarte ieftină, accesibilă. Una dintre cele mai mari „plantații” se află la Universitatea Agricolă Islandeză. Acolo există 6-700 de bananieri.  În prezent, Islanda importă anual peste 18 kg de banane pe cap de locuitor. Mai trebuie spus că bananierii islandezi au un mare avantaj. Fiind izolați de peste 60 de ani de restul lumii, fructele lor nu sunt expuse deloc la bolile fungice care fac ravagii în alte țări, cu o tradiție mult mai îndelungată în producția de banane.

Sursa: www.thevintagenews.com

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină