Copilul lui Decebal, captiv la Roma? Lucruri cu adevărat surprinzătoare…
“Amintirea regelui dac Decebal o găsim puternic întipărită, în cursul Evului Mediu, la dinastiile regale din Spania, Danemarca și Suedia. Într-un excelent studiu, Alexandru Busuioceanu a pus în lumină moștenirea getică a regilor Spaniei, începând din secolul VII și până în secolul XIII. Am putea spune că la baza Reconquistei spaniole au stat eroii: Decibalo, don Dicineo sau don Buruista, amintiți de toți istoricii iberici ai epocii.
Într-un studiu recent, autorul Juan Ramon Carbo Garcia a pus în evidență faptul că emblema regală a regilor catolici Ferdinand și Isabella păstrează simbolurile moștenirii getice: arcul și săgețile.
O altă contribuție importantă care relevă aportul imagologic al regilor daci la constituirea regatelor nordice ale Europei i se datorează lui George Pântecan. Domnia sa a publicat un amplu și documentat studiu asupra moștenirii dacice din regatele nordice ale Europei. Reținem din documentele aduse în discuție că regatul danez era numit în bula papală din 1133 DACIAE. Denumirea DACIA este folosită de biserica Romei pentru a defini întreaga Scandinavie, Islanda, Groenlanda, Estonia și o parte din Letonia până în anul 1527 (adică timp de patru secole). Primul scriitor al Suediei este nimeni altul decât Petrus de Dacia, elevul lui Thomas d’Aquino…” (Regii dacilor – Dan Oltean, pagina 883-884)
În contextul revendicării unor rădăcini getice de către regii Spaniei, Danemarcei și Suediei, în Evul Mediu, nu este o surpriză să descoperim și în Peninsula Italică povești despre aceștia. De altfel, istoricul Dan Oltean subliniază că: “Amintirea regilor daci a fost puternică și printre locuitorii peninsulei italice din evul mediu. Există astfel atât la nivelul cărturarilor, dar și la nivelul populației urbane, povestiri despre moartea unui fiu sau fiice a regelui Daciei pe teritoriul Italiei.”
Această poveste vorbește despre moartea unui fiu de rege în capitala imperiului care, alergând după o pasăre, ar fi căzut rănindu-se mortal într-o sabie curbă. Traian amână pedepsirea celor vinovați de nesupravegherea prințului, până la revenirea din războiul daci, dar când o face, ea este exemplară. În zona cultă, povestea apare atât în biografia Papei Grigore cel Mare, cât și în Divina Comedie, unde Dante prezintă un dialog imaginar între Traian și mama îndurerată.
“Să fie vorba în aceste povestiri și poeme despre moartea fiului regelui Decebal, ostatic la Roma din anul 102, despre care relatează și episcopul Guevara, preluându-lpe Plutarh?”, se întreabă istoricul Dan Oltean. “Cert este că data morții acestui copil este concordantă la toți autorii medievali: la începutul unui mare război întreprins de Traian.”
În variantele populare ale poveștii, frecvente mai ales în zona Toscanei secolului XV, se relatează, de această dată, despre fiica regelui Daciei, prințesa Ilisia sau Eilisa, care ajunsă pe teritoriul Italiei moare în condiții martirice, fiind sanctificată sub numele de Sfânta Uliva. Cu toate acestea, primele legende despre Sfânta Uliva apar în regiunea Palermo în jurul anului 448, ceea ce dă consistență poveștii pentru că, evident, prințesa dacă nu putea fi o martiră de secol XV.
Istoricul Dan Oltean încheie acest subiect, în cartea Religia Dacilor, cu următoarele cuvinte: „Toate aceste mituri care apar în povestirile, în cântecele, pe frescele și în sculptura din Italia medievală vor trebui investigate cu maximă profunzime pentru a se descoperi advărul despre fiii și fiicele regilor daci ajunși la Roma și în imperiul roman.”
Dar oare statul roman, prin reprezentanții săi, va considera mai important un astfel de demers, decât restaurarea cu milioane de euro a unor oarecare biserici reformate medievale, după cum a fost practica ultimilor ani? Aceasta-i întrebarea!
Daniel Roxin
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Acest articol s-ar fi putut lipsi de ultimul paragraf.
As fi putut sa-l trimit si unor prieteni ..
Merci.
Prietenii dumneavoastra ar fi deranjati de adevarurile dovedite deja cu acte la care face trimitere ultimul paragraf?
Articolul lui Daniel este de la inceput pana la sfarsit apt distribuirii oricarei persoane de buna-credinta de pe lumea aceasta; nici un cuvintel nu contravine adevarului ori bunului-simt. Dupa unele pareri, noi ar tot trebui sa ne refugiem intr-o ”smerenie” de depersonalizati, pentru ca, apriori, toti au dreptate in fata-ne si numai noi suntem niste vinovati; vinovati de ce ?
Apreciez lucrarea lui Daniel Roxin, tot ce publica el, indiferent de tema, pentru ca- timpul o dovedeste-este rezultatul profesionismului sau, al bunei sale credinte. Siluitorii de neam, incepand cu „romanul” Petre, tatal lui Petrus, au inceput sa-si bata joc de limba noastra prin folosirea inadecvata, inoportuna a termenului de „oameni de bine”, în locul expresiei de „oameni de buna credinta”, ori acela de „implementare” in locul total-potrivitului- „introducere”.
Daca nu sunteti capabili, voi, „sensibililor” sa apreciati lucrurile autohtone de calitate, ooriginale, lasati-ne, nu ne criticati ! Nu va convine ? Si ce daca !
Cred ca a cam sosit ceasul sa ne indreptam si sa ne intarim sira spinarii si sa tratam cu toata asprimea pe toti cei care ne nedreptatesc- atat aici, cat si „afara” si sa procedam la redobandirea statutului nostru de natiune suverana, independenta, traitoare pe un teritoriu aparat prin toate mijloacele de un stat puternic.
Un arhiereu Crestin Ortodox, fiind provocat de un „oarecare” cum explica faptul ca, pe fondul declinului economic al tarii continua ctitorirea de biserici in detrimentul scolilor si spitalelor, a spus ca spitalele si scolile sunt goale, bisericile sunt pline; acel „oarecare” a insistat cum vede arhieria sa iesirea din criza, aceasta i-a spus: lasati Crestin Ortodoxiei organizarea tarii !
Daniel, te felicit pentru ceace faci.
Mie atat vreau sa imi explicati : credeti ca dacii stau la baza familiilor monarhice din Spania sau Suedia? Sau ca au vreo legatura, cat de insignifianta? Este ridicol si nestiintific! Un istoric intreg la cap ar trebui sa stie (sau macar sa se informeze) de faptul ca actuala familie regala suedeza se „trage” de la maresalul francez Jean Baptiste Jules Bernadotte, devenit, in 1818, rege al Suediei sub numele de Carol al XV-lea. Daca dumnveoastra, domnule Roxin, imi puteti explica ce legatura are acest francez cu dacii, eu nu va mai spun nimic si sunt total de acord cu dumneavoastra.
Articolul vorbeste despre faptul ca dinastiile respective isi REVENDICAU radacini geto-dacice. Asta spun documentele, fie ca va place, fie ca nu. Si sunt o gramada. Eventuala legatura genetica va las pe dv sa o descoperiti. Noi nu am vorbit de asa ceva… Asa ca nu e nimic ridicol sau nestiintific. Nu trebuie decat sa intelegeti ce se spune in text. Atat!
Ar fi interesant de investigat daca nu cumva vikingii, ar fi urmasi ai dacilor, care posibi sa se fi refugiat in zona scandinavica.
Nu doar dinastiile amintite au radacini dacice. Sa nu uitam ca legiunile din Anglia care aparau zidul Aurelian eu fost recrutate in Dacia. Dupa retragerea din insule britanice, veteranii improprietariti acolo precum si urmasii lor au purtat mai departe simbolurile getice – si e interesant de studiat evolutia asezarilor din jurul castrelor din zid – caci in final a rezultat o confederatie al carei conducator a dobandit supranumele de Penta Dragones…
Danemarca a fost condusa pana in sec.XIV de un Consiliu al Dacilor.
Consider, încercând sa fiu obiectiv, ca trebuie sa fim, noi ca nație, mult mai atenți în a îi învata pe copii noștri de unde ne tragem și cine suntem. Un neam de oameni mândri și curajoși, respectați în toata europa. Avem în noi asta.
http://www.jggj.dk/Dacia.htm
Pentru Eduard M.: Dumneavoastră credeți că Suedia nu avut o familie regală pîna la cea impusă de Napoleon, care a dăruit tronul Suediei generalului său, ca prețuire a meritelor de pe cîmpul de luptă, francezul Jean Baptiste Bernadotte? Bernadotte e ultima dinastie monarhică a Suediei. Pînă atunci au existat vreo cinci dinastii, în afară de regii dintre anii 945-1130 e.n.! Ca să vorbim doar de istoria scrisă, că bănuiesc că au existat și pînă în 945 diverse forme de organizări statale.
Pentru Eduard M.: Bănuiesc, că este vorba, mai ales de perioada primilor 1000 de ani ai erei noastre, sau chiar de anii dinainte de războaiele daco-romane! Este posibilă pomenirea tragediei regelui Decebal, la populațiile getice infiltrate în peninsula Scandinavică. Triburi getice au fost răspîndite, în antichitate, în nordul Pontului Euxin, tyrageții, massageții, pînă în apropierea Indiei! Nu înțeleg de ce puneți la îndoială cercetările de la baza studiilor ce au fost publicate? Că este surprinzător, că nu se pomenește în presa și în media vizuală românească, în cărțile de istorie, asta e altceva și e regretabil. Aceste lucruri ar trebui să fie cunoscute de elevii de școală români!
Salut Daniel! …tu crezi ceva din acest articol? probabil ca o mare influenta a avut in tarile scandinave ..Legile lui Zamolxe” adoptate si predicate generatii la rand in civilizatia lor , restul sunt pur si simplu bazaconii scornite din greseli groaznice de traducere!