Contribuția diplomaților români la aducerea în țară a primului tratament specific pentru tuberculoză, imediat după descoperirea lui Robert Koch

Savantul german Robert Koch (1843-1910) a absolvit Facultatea de Medicină a Universității din Göttingen în 1866, a participat la războiul franco-prusac (1870-1871) și, începând din 1872, a devenit medic al districtului Wollheim.

După ce soția sa, Emmy Fraats, i-a oferit un microscop drept cadou cu ocazia zilei de naștere, Koch își amenajează un laborator și își începe studiul asupra bolilor infecțioase.

În 1876 obține un prim succes, prin descoperirea unor metode mai eficiente de fixare, colorare și fotografiere a bacteriilor.

Între 1877 și 1880 își continuă cercetările în domeniul bacteriologiei la Universitatea din Breslau și publică un studiu asupra bolilor cauzate de infecțiile bacteriene ale rănilor, fiind ulterior numit membru în cadrul Biroului Imperial de Sănătate din Berlin.

A continuat să dezvolte tehnicile de laborator necesare identificării bacteriilor, eforturile sale fiind apreciate chiar de către Louis Pasteur la cel de-al VII-lea Congres Internațional de Medicină, desfășurat la Londra, în 1881.

Robert Koch a condus misiuni de cercetare a bolilor infecțioase în Egipt, India și în alte țări, reușind să izoleze, în 1883, vibrionul holerei.

În 1891 a fost creat Institutul de Boli Infecțioase din Berlin, pe care l-a condus până în anul 1904 și care îi va purta numele. În 1905 i-a fost conferit Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie, în semn de recunoaștere a valorii cercetărilor sale asupra tuberculozei.

După ce, la 24 martie 1882, Robert Koch anunța descoperirea bacilului tuberculozei, în august 1890 o nouă declarație a medicului german făcea senzație în întreaga lume: producerea unui remediu împotriva tuberculozei.

În fapt, entuziasmul și reputația de care se bucura noul tratament propus de către dr. Koch împotriva tuberculozei se datorau faimei de care se bucura acesta, iar nu efectelor curative ale „tuberculinei”, care erau inexistente.

Deși inițial încercase să realizeze o atenuare a bacteriei în vederea producerii unui vaccin împotriva tuberculozei, după modelul Pasteur, rezultatele cercetărilor efectuate timp de doi ani l-au condus la concluzia că nu s-a manifestat nici un fel de alterare a proprietăților sale și că virulența bacilului Koch a rămas neschimbată.

De asemenea, Koch considera că pacienții care trecuseră prin boală nu dobândeau imunitate. Deși în 1886 a renunțat la cercetările în acest domeniu, nu și-a publicat niciodată rezultatele experimentelor pe care le-a efectuat.

În august 1890, în timpul celei de-a X-a ediții a Congresului Medical Internațional, desfășurat la Berlin, Robert Koch a anunțat descoperirea „tuberculinei” drept remediu împotriva tuberculozei.

Tratamentul a devenit disponibil în octombrie 1890 și a declanșat un val de interes fără precedent, ceea ce i-a oferit perspectiva obținerii unor venituri extraordinare din vânzarea acestui produs și a facilitat decizia autorităților germane de a crea Institutul de Boli Infecțioase din Berlin, al cărui director a fost numit.

Sursa: facebook Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină